Speciile de pești din marea neagră.

 Peştii sunt consideraţi ca fiind grupul cel mai vechi şi cel mai numeros de  vertebrate, adaptate exclusiv mediului acvatic. Pentru deplasare se folosesc de înotătoare, perechi şi neperechi, formate din raze scheletice unite printr-o membrană intermediară. Corpul este protejat de solzi de origine dermică, cu structuri diferite. Scheletul este cartilaginos sau osos. Organele principale ale respiraţiei sunt branhiile. Inima este bicamerală, fiind constituită dintr-un atriu şi un ventricul. Organul excretor funcţional este de regulă mezonefrosul şi excepţional pronefrosul. Reproducerea, la majoritatea speciilor, se efectuează prin fecundaţie externă. Din punct de vedere sistematic supraclasa Pisces, include patru clase: Sarcopterygii, Holocephali, Elasmobranchii şi Actinopterygii, din care, numai ultimele două au reprezentanţi în Marea Neagră.

 

 Speciile de peşti caracteristice Mării Negre, sunt sărace atât calitativ (ca număr de specii), cât şi cantitativ (în cadrul fiecărei specii). În general viaţa acestora se desfăşoară în zona litoralului marin. În Marea Neagră, peste 60% din această zonă este cuprinsă între Crimeea şi ţărmul românesc. Unele specii de peşti trăiesc toată viaţa în Marea Neagră, altele migrează din Marea Mediterană la noi, dar există şi fenomenul invers, adică specii care migrează de la noi, spre Bosfor şi Marea Marmara. Alte specii migrează în vederea reproducerii sau pentru nutriţie în apele dulci, în special în fluviile care se varsă în mare, sau în lacurile litorale cu ape salmastre.

 

                                                                           

Câinele de mare (Squalus acanthias Linnaeus, 1758)

 

   GB. Spiny dogfish, F. Aiguillat commun, E. Mielga, D. Dornhai, RUS. Акула катран, GR. Ακανθίας, TR. Mahmuzlu camgöz.
   Rechinul este spaima peştilor în aproape toate mările şi oceanele. Forma corpului său este atât de bine adaptată pentru atac, încât spintecă cu uşurinţă apa, în goana după pradă deplasându-se ca o adevarată torpilă.

    În comparaţie cu rechinii oceanici, câinele de mare, rechinul specific Mării Negre are o talie mică. Dimensiunile la care ajung masculii 1-1,5 m, sunt mai mici decât cele ale femelelor care ajung până la 1,7 m. Greutatea exemplarelor oscilează între 6-14 kg. Pielea este acoperită cu solzi mărunţi, placoizi. Ambele înotătoare dorsale sunt precedate de câte un ţep. Gura este aşezată ventral sub bot. Dinţii sunt ascuţiţi, aşezaţi pe 6 rânduri, cu vârfurile îndoite de la mijloc în direcţia colţurilor gurii. Ochii fără membrană (pleoapă). Tăieturile branhiilor, mici şi aşezate înaintea pectoralelor.
    În coloraţia corpului predomină nuanţa cenuşiu-albăstruie, spatele şi părţile laterale fiind pigmentate cu un număr variabil de pete albăstrui sau albe, mai accentuate la exemplarele tinere. Pe burtă are culoarea alb-gălbuie.

   Mereu agitat, trăieşte mai mult solitar, grupându-se în număr mic numai în timpul reproducerii. De ţărmul nostru se apropie începând din martie şi până în noiembrie. De obicei este semnalat în larg la 50-70 m adâncime în zona mitiloido-faseolinoidă. Fiind adaptaţi vieţii în ape reci, câinii de mare nu au un metabolism intens şi au un ritm de creştere foarte lent. Longevitatea lor nu este cunoscută foarte exact. Unele estimări, indică  vârsta de 35-40 de ani, dar sunt şi exemplare care trăiesc până la 50-75 de ani. Ating maturitatea sexuală la vârsta de 10-11 ani masculii şi 18-21 de ani femelele.

   Este o specie ovovipară. Se împerechează în ianuarie-martie. După o foarte lungă perioadă de gestaţie (22-24 luni), expulzează între 2 şi 11 pui, măsurând 25-30 cm. Creşterea lentă, maturitatea sexuală târzie şi faptul că femelele produc mai puţin de 10 pui în medie pe an, fac ca populaţiile de câine de mare să se refacă foarte greu.
   Răpitor temut, îi cad pradă pe lângă o serie de crustacei mari şi numeroşi peşti ca: hamsia, guvidul, scrumbia albastră, stavridul etc.

   Carnea de rechin se consumă, dar este aspră şi lipsită de grăsimi. În Marea Neagră, capturile raportate de câine de mare au scăzut numai în ultimii 20 de ani, cu peste 70%. Cu toate acestea, Marea Neagră este considerată a avea în continuare, una dintre cele mai mari populaţii de rechini din acest gen.
   Clasificare: Regnul Animalia, Încrengătura Chordata, Subîncrengătura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Elasmobranchii, Subclasa Neoselachii, Infraclasa Selachii, Supraordinul Squalomorphi, Ordinul Squaliformes, Familia Squalidae, Genul Squalus, Specia Squalus acanthias.

 

 

 

 

 

 

Pisica de mare (Dasyatis pastinaca Linnaeus, 1758)

 

   GB. Common Stingray, F. Pastenague commune, E. Raya Látigo, D. Brauner Stechrochen, RUS. Морской кот, GR. Βατοτρυγόνα, TR. Dikenli vatoz.
   Pisica de mare este un peşte cartilaginos înrudit cu rechinul. Trăieşte în regiunea ţărmurilor cu apă mai caldă. La noi se apropie de litoral când apa ajunge la 12°C, căutându-şi loc pe fundurile nisipoase şi retrăgându-se către adânc când apa se răceşte.

   Corpul are forma de romb şi o lungime de 60-70 cm, excepţional chiar de 2 m şi o greutate de 6-16 kg. Coada este lungă ca un bici. Înotătoarea dorsală este înlocuită prin 1-2 ţepi dinţaţi pe margine. Rănile provocate de ţepii caudali pot fi extrem de periculoase. Capul nu este separat de corp. Marginea corpului este ocupată de înotătoarele pectorale şi ventrale. Pielea este netedă.
   Culoarea, cenuşiu-neagră sau verde-măslinie pe spate şi alb-murdar pe partea abdominală.

   Ouăle pisicii de mare în număr de 5 se dezvoltă în uter (ovovipar), embrionii fiind hrăniţi cu lapte uterin. La naştere puii măsoară 30-33 cm lungime.
   Se hrăneşte cu peşti mici, moluşte şi crustacei.
   Carnea nu se consumă. Ficatul reprezintă la femelă 23% şi la mascul 11,15% din greutatea corpului şi conţine grăsimi în proporţie de 52-70%. Din el se extrage un ulei de calitate bogat în vitamine antirahitice, utilizat şi în vindecarea plăgilor externe la ochi.
   Clasificare: Regnul Animalia, Încrengătura Chordata, Subîncrengătura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Elasmobranchii, Subclasa Neoselachii, Infraclasa Batoidea, Ordinul Myliobatiformes, Familia Dasyotidae, Genul Dasyatis, Specia Dasyatis pastinaca.

  

 

 

 

 

   
  

 

 

 (Scrumbiile)

Scrumbia de Dunare (Alosa immaculata Bennett, 1835)

 

   GB. Black Sea shad, F. alose de la Mer Noire, E. sábalo del Mar Negro, D. Donauhering, RUS. донская сельдь, GR. Σαρδελομάνα Πόντου, TR. tırsi balığı.
   Scrumbiile sunt forme vechi, tertiare (specii relicte) care au populat vechea mare Sarmatica si care in prezent, traiesc in Marea Neagra, de unde patrund pentru reproducere in apele Dunarii.
   Iarna cantoneaza dispersate in regiunile de sud ale Marii Negre si in dreptul litoralului bulgaresc, la nord de Burgas, la adancimi mai mari de 40 m. Au mai fost semnalate in lunile de iarna la Mangalia, Cavarna, Caliacra si Balcic, atunci cand temperatura apei a fost mai ridicata decat in mod obisnuit.
   Incepand din luna februarie, primele carduri se apropie de coasta, pe o zona lata de 30 km, inotand spre nord dinspre Bosfor spre Odesa. La gurile Dunarii stau din februarie si pana in a doua jumatate a lunii martie, dupa care urca in fluviu atunci cand temperatura apei atinge 5-6°C. In mod obisnuit migratia maxima are loc din luna aprilie pana la inceputul lunii mai. Lunga lor calatorie dureaza aproape doua luni si se desfasoara uneori pe distante mai mari de 1200 km in apele marii si in cele ale Dunarii, unde patrunde pana dincolo de Calarasi-Silistra-Giurgiu. Cea mai puternica migratie se face pe bratul Chilia si Sf. Gheorghe. In toamna cand apa marii se raceste, apare din nou in apropierea litoralului pentru a se hrani.

 

 

   Are corpul alungit, turtit mult lateral, asemanator cu o suveica. Lungimea medie a corpului este de 30-40 cm, cu o greutate obisnuita de 300-600 g, exceptional 1 kg. Partea ventrala a trunchiului este zimtuita si ingustata puternic ca o muchie de cutit. Capul este comprimat lateral si este prevazut cu un bot relativ scurt. Gura este mare si indreptata in sus, cu numerosi dinti marunti, asezati pe maxila, mandibula, limba, vomer si oasele faringiene. Ochii sunt mari cu o pleoapa groasa bine definita. Deschiderea operculara larga. Inotatoarea dorsala este situata la mijlocul corpului. Ea este scurta si cu partea anterioara mai inalta. Inotatoarele ventrale sunt scurte si inguste si sunt asezate la mijlocul abdomenului, in dreptul inotatoarei dorsale. Inotatoarea codala este adanc scobita. Linia laterala nu se distinge. Tegumentul este acoperit cu solzi potrivit de mari care se desprind usor.
   Spatele are o culoare verde-albastrie iar laturile sunt alb-argintii cu reflexe roz. Pe opercul sus are o pata mica neagra.
   La varsta de 3-4 ani (uneori 2 ani) scrumbiile ating maturitatea sexuala. Reproducerea maxima are loc in cursul lunii mai si inceputul lui iunie si se poate prelungi, in functie de temperatura, uneori pana in luna iulie. Icrele scrumbiilor ca si larvele sunt pelagice. Puii de scrumbie sunt adusi de curentul fluviului catre guri, unde formeaza aglomerari compacte si raman aici sa creasca si sa se ingrase, toata vara si inceputul toamnei. Adultii se intorc in mare in carduri mici, razlete, sau in exemplare izolate.
   Hrana scrumbiei de Dunare consta din diferite specii de pesti (guvizi, stavrizi, hamsii, aterine si crustacei).
   Antipa descrie doua varietati ale speciei: scrumbia de Dunare cu cap alb, care are o culoare albastra-cenusiu-verzuie pe spinare, cu nuante deschise pe cap (Alosa pontica var. danubii Antipa) si scrumbia de Dunare cu cap negru, cu spatele avand culoarea albastru-negricios (Alosa pontica var. nigrescens Antipa), denumita popular caraghioz.
   Pescuitul scrumbiei se practica atat in mare cat si in Dunare. Cel mai intens pescuit este la gurile Dunarii. Datorita calitatilor bune ale carnii, care contine 26% grasimi, scrumbia de Dunare este un peste foarte cautat. Se consuma proaspata, sarata si afumata.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Clupeiformes, Familia Clupeidae, Genul Alosa.

 

 

 

Rizeafca (Alosa tanaica Grimm, 1901)

 

   GB. Azov shad, I. alosa del mar d’Azov, RUS. Пузанок  черноморский, TR. tirsi balığı. 
   Relict ponto-caspic ca si scrumbia de Dunare, rizeafca este foarte asemanatoare cu aceasta, insa este mai mica. Traieste in mare, apropiindu-se de coaste si de gurile Dunarii pe la mijlocul lui aprilie. Prefera apele mai calde, intre 9-10°C si de aceea patrunde mai tarziu in Dunare, cu aproape doua saptamani in urma scrumbiei si urca pana dincolo de Oltenita.
   Are corpul mai inalt si mai comprimat lateral decat celelalte scrumbii. Lungimea obisnuita este de 20 cm, exceptionala de 25 cm si o greutate cuprinsa intre 50-130 g.
   Spatele are culoarea cenusiu-verzuie sau albastrie, laturile si abdomenul albe-argintii. Capul este aproape negru.

 

 

   Reproducerea are loc in mai si prima jumatate a lunii iunie, atat in Dunare cat si in limanurile si baltile ei. Dupa depunera icrelor se intoarce in mare unde se disperseaza spre regiunile sudice si spre larg. Toamna odata cu curentii reci, se apropie din nou de coasta. Unele exemplare raman peste iarna in baltile Dunarii. Puietul coboara in etape catre gurile fluviului unde se aduna in aglomeratii maxime incepand cu luna mai-iulie si pana la sfarsitul lui august.
   Hrana rizeafcii depinde de varsta, pana la trei ani consuma larve de insecte (Chironomus) si crustacei marunti. De la trei ani in sus devine rapitor, consumand peste (gingirica, hamsii, guvizi, obleti etc). Creste destul de incet, de abia in al saptelea an de viata ajungand la lungimea si greutatea maxima.
   Mai putin gustoasa, cu grasimi intre 3-4%, carnea de rizeafca se consuma sarata.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Clupeiformes, Familia Clupeidae, Genul Alosa.

 

 

 

 

 

GINGIRICA  (Clupeonella cultriventris Nordmann, 1840)

   GB. Azov sea sprat, E. espadín del Mar Negro, D. Tyulka-Sardine, RUS. черноморско-каспийская тюлька, TR. kilka balığı.
   Este o scrumbie de talie mica, comuna pe tot litoralul nostru marin. Primavara timpuriu, la o temperatura de 4-6°C, se aduna in aglomeratii foarte mari in fata gurilor Dunarii si in vecinatatea tarmurilor marii, de unde face migratii scurte in vederea hranirii si reproducerii in complexul lagunar Razelm-Sinoe si in zonele salmastre ale Dunarii.
   Iarna o gasim pe langa coastele Crimeei, in regiunea Yalta, langa coastele Bulgariei, in vecinatatea Burgasului, in mari cantitati, si chiar in regiunea occidentala a coastelor Anatoliei. Gingirica se departeaza si se apropie de litoral in functie de temperatura. Caldurile mari indeparteaza cardurile de coasta, in timp ce curentii reci le apropie.
   Are corpul scurt, mult turtit lateral cu o lungime de 8-11 cm, rar 20 cm si o greutate intre 6 si 15 g. Traieste 4-5 ani. Spinarea este dreapta, abdomenul curbat cu marginea zimtata. Gura putin superioara. Solzii sunt marunti si cad repede.
   Spatele are o coloratie argintie-verzuie iar laturile albe-argintii sau alamii.
   Maturitatea sexuala incepe la un an. Reproducerea are loc in lunile mai-iunie. Icrele sunt pelagice. Dupa reproducerere catre toamna se reintorc in mare. Multe dintre ele raman alaturi de puii lor in apele dulci sau salmastre unde ierneaza.
   Se hraneste in apele dulci cu plancton, iar in mare cu mici crustaceii.
   Se consuma aproape exclusiv sarata.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Clupeiformes, Familia Clupeidae, Genul Clupeonella.

 

 

 

 

 

Sardeluta (Sardina pilchardus Walbaum, 1792)

 

   GB. pilchard, F. sardine, E. sardina, D. Sardine, RUS. Сардина европейская, GR. Σαρδέλα, TR. sardalya.
   Este o specie de card care apare tarziu la tarm, atunci cand apa atinge 16-23°C. In zona romaneasca a Marii Negre o gasim de-a lungul litoralului mai ales in partea sudica, unde inoata activ la suprafata, fara a intra in apele dulci.
   Corpul este alungit, plin, slab comprimat lateral, acoperit cu solzi mari care cad usor. Are o lungime cuprinsa intre 8-20 cm. Ochii sunt mari, cu pleoapa adipoasa puternic dezvoltata in partea posterioara a ochiului. Gura este mica, oblica.
   Spatele are culoarea albastrui-inchis sau verde-inchis cu luciri metalice, burta este alb-argintie. Pe opercule are niste pete inchise, rotunde.
   Atinge maturitatea la 2-3 ani si are o longevitate de 5-7 ani.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Clupeiformes, Familia Clupeidae, Genul Sardina.

 

 

 

 

 

Sprotul (Sprattus sprattus Linnaeus, 1758)

 

   GB. sprat, F. esprot, E. espadín, D. Sprott, RUS. Шпрот европейский, GR. Παπαλίνα, TR. çaça balığı.
   Traieste in carduri numeroase, fara a intra in fluvii sau lacuri litorale. Se apropie de tarm cand apa ajunge la 7-8°C, ramanand in apropierea litoralului pana cand temperatura apei atinge 18°C. Vara revine la tarm odata cu apele reci.
   Corpul pestelui este alungit, comprimat lateral, acoperit cu solzi mari, usor caduci. Partea dorsala este rotunjita, cea ventrala formeaza o carena de la varful botului pana la insertia analei. Lungimea obisnuita este de 8-9 cm (rar atingand 13-15 cm) cu o greutate de 10-11 g. Capul este mare cu o gura mica, oblica in sus, usor superioara. Ochii mari au privirea laterala. Caudala este adanc scobita.
   Are culoarea verzui-albastra intunecata pe partea superioare, laturile si abdomenul fiind argintii.
   Se reproduce in perioada rece, cu maximum de intensitate intre decembrie si martie. O femela depune intre 550 si 2400 de boabe de icre cu diametrul de 1 mm, de asemenea pelagice, care se dezvolta in straturile superioare ale apei marii.
   Se hraneste cu zooplancton (in special cu copepode si cladocere), precum si cu mici larve, moluste si fitoplancton marin.
   Are o valoare economica ridicata, pescuindu-se in cantitati importante la Sulina, Sf. Gheorghe si Jurilovca.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Clupeiformes, Familia Clupeidae, Genul Sprattus.

 

 

 

 

 

 

Hamsia (Engraulis encrasicolus Linnaeus, 1758)

 

   GB. anchovy, F. anchois, E. anchoa, D. Anchovis, RUS. Анчоус европейский, GR. Γαύρος, TR. Azak Hamsisi.
   Este un peste comun in Marea Neagra, care traieste in carduri mari, apropiindu-se de tarmuri din aprilie si pana in septembrie. Aglomerarile cele mai importante apar in partea de sud a litoralului nostru. Cardurile cu exemplare adulte pornesc toamna, la racirea apei spre larg, se disperseaza in masa apei si coboara in adancuri la 60-70 m, unde ierneaza.
   Are o lungime obisnuita de 10-17 cm, exceptional ajungand pana la 23 cm si o greutate obisnuita de 15 g. Corpul mult alungit, cu solzii mari care se desprind usor. Falca superioara mai lunga decat cea inferioara. Gura mare si despicata mult. Falcile cu dinti multi si marunti. Ochii mari.
   Culoarea albastrui-argintie pe spate si argintie pe abdomen.
   Se reproduce din iunie si pana in septembrie, numai de la miezul noptii pana in zori, atat in larg cat si in apropierea tarmurilor. Indivizii devin maturi la varsta de un an si se reproduc de 2 sau 3 ori in viata. Icrele sunt pelagice, iar durata ecloziunii este de 25-30 de ore. Puietul ierneaza de multe ori langa tarmuri.
   Se pescuiesc cantitati insemnate, consumandu-se sarata sau sub forma de pasta de anchois.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Clupeiformes, Familia Engrulidae, Genul Engraulis.

 

 

 

 

   

 

 

Anguilliformes
   (Anghilele)

 

   Pesti cu corpul serpentiform si gros, cu solzi marunti cicloizi sau nud. Inotatoarele fara radii tepoase, iar cea dorsala si anala foarte alungite care se unesc cu coada. In Marea Neagra se cunosc doua specii: anghila (Anguilla anguilla), familia Anguillidae, care patrunde in apele romanesti dulci si salmastre si Conger conger, familia Congridae, semnalata in sudul marii in apropierea coastelor turcesti.

Anghila (Anguilla anguilla Linnaeus, 1758)

   GB. European eel, F. anguille, E. anguila, D. Europäischer Aal, RUS. Угорь речной европейский, GR. Χέλι, TR. yılan balığı.
   Printre pestii care viziteaza rar apele bazinului pontic este si anghila, peste de apa dulce care face migratii la mari departari pentru a se reproduce. A fost semnalata in exemplare izolate la litoralul Marii Negre, in lacurile litorale Tasaul, Siutghiol si Tabacaria, in Delta si apele Dunarii si in apele raurilor Bega, Tisa si Mures.

 

   In mod obisnuit corpul cilindric al anghilei atinge o lungime de 0,50-1 m si o greutate de 1-2 kg, exceptional o lungime de 1,50 m si o greutate de 4-7 kg (femelele). Are capul ascutit, cu falcile prevazute cu numerosi dinti taiosi. De la mijlocul spinarii porneste o inotatoare lunga, care impreuna cu cea a cozii si abdomenului pare una singura.
   Pielea este neteda, cu o coloratie variind dupa varsta, sex si mediu. Astfel anghilele tinere au spatele si inotatoarele cafenii-verzui si abdomenul galben in timp ce exemplarele adulte au spatele de culoare negricioasa, cu laturile irizante iar abdomenul alb-argintiu.

 

 

   Masculii ajung la maturitate sexuala la varsta de 5-8 ani, la o lungime de 40-50 cm. Femelele se maturizeaza mai tarziu la 8-12 ani cand ating o lungime de 0,80-1 m.
   Anghilele parcurg o distanta uriasa (4000-8000 km) din apele dulci ale Europei si pana in Marea Sargaselor, unde se reproduc. Primii care migreaza sunt masculii urmati apoi de femele. In calatoria lor de reproducere strabat zilnic 30-40 km timp de 5-6 luni, timp in care nu se hranesc, iar corpul se degradeaza. Sosite pe locurile de reproducere (martie-iulie), femelele depun intre 2-4 mil. de icre foarte marunte la adancimi de 400-500 m. Dupa depunerea icrelor anghilele mature mor.
   Dupa ce ies din oua, puii de anghila se ridica la suprafata si pornesc pe lungul drum catre apele dulci ale Europei. Calatoria lor dureaza 2-3 ani, timp in care corpul larvelor sufera 6-8 stadii de transformare de la faza de leptocefal, asemanatoare unei frunze de salcie transparente, cand masoara 2 mm, catre faza de civelle, mult mai apropiata ca forma si infatisare de anghilele adulte.

 

 

   Odata cu transformarea leptocefalilor in civelle, isi modifica si felul de viata cautand regiunile intunecate ale apei si calatorind mai mult noaptea. Ajunse in mediul apelor dulci, corpul lor cu o lungime de 8-10 cm ia infatisare cilindrica, pielea se pigmenteaza si treptat ajung adulti.
   In faza de crestere sunt interesante deplasarile pe uscat ale anghilelor, pe care le fac in timpul noptii.
   Se hranesc cu crustacee, melci, pesti, broaste, icre de pesti si chiar anghile mai mici in raurile si baltile cu apa dulce unde isi petrec tot restul vietii lor, timp de 10-15 ani, pana cand la fel ca si parintii lor reiau la inceputul unei toamne, marea calatorie catre ocean.
   Sunt pescuite intens pe coastele Europei, in timpul migratiei.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Anguilliformes, Familia Anguillidae, Genul Anguilla.

 

 

 

 

 

 Beloniformes

Zarganul (Belone belone Linnaeus, 1761)

 

   GB. garfish, F. orphie commune, E. aguja, D. Gewöhnliche Hornhecht, RUS. Сарган черноморский, GR. Ζαργάνα, TR. zargana.
   Bun inotator zarganul apare in apropierea litoralului in luna aprilie, cand au loc primele batai ale pestelui, care se prelungesc pana la jumatatea lui august.
   Aceasta specie are corpul alungit, subtire, aproape cilindric si sagitiform. Lungimea corpului atinge 90 cm, iar greutatea ajunge exceptional la 1 kg. Falcile sunt foarte alungite si inguste, formand un fel de “cioc”. Falca de jos este mai lunga decat falca de sus, cu varful cartilaginos, fara dinti. Falca de sus e prevazuta cu dinti puternici. Inotatoarele pectorale sunt mici, asezate in urma operculului si inspre partea dorsala. Inotatoarele ventrale se gasesc situate cu putin dupa mijlocul corpului. Dorsal, in regiunea posterioara a corpului se gaseste o inotatoare scurta si alungita, asezata deasupra inotatoarei anale. Amandoua inotatoarele au aceiasi forma. Inotatoarea codala este adanc scobita iar lobii sunt alungiti. Linia laterala are o curbura in dreptul analei. Tegumentul este acoperit cu solzi mici, care cad usor.
   Culoarea spatelui este verzui-albastruie, cu o linie mijlocie, intunecata, insotita de altele doua mai subtiri. Pe laturi are o banda in lungul corpului. Regiunea inferioara a laturilor corpului si burta sunt argintii. Oasele verzi.

 

   Maturitatea sexuala apare uneori la 3 ani, iar in mod obisnuit la 5-6 ani. Reproducerea are loc la o temperatura a apei de 10-12°C. Femela depune 3000-4000 de icre pe algele marine, prinzandu-le de acestea cu ajutorul a numeroase filamente. Dupa 5 saptamani, larvele cu o lungime de 13 mm si cu corpul pigmentat puternic in galben sau masliniu sunt eliberate. Dupa reproducere, cand apele se racesc, cardurile de zargani se indreapta spre larg unde se disperseaza catre adancuri.
   Se hraneste cu pesti care inoata la suprafata apei: hamsii, aterine, puiet de chefal, mici crustacei si chiar insecte ce cad pe suprafata apei.
   Carnea zarganului este alba si gustoasa. Se consuma proaspata si afumata.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Beloniformes, Familia Belonidae, Genul Belone.

 

 

 

 

 

  Syngnathiformes
   (Acele si Calutii de mare)

 

   Pesti marini, de talie mica, ce traiesc intre tufele de Zostera, unde forma si coloratia lor ii ascund. Au corpul in sectiune transversala, poligonal sau rotunjit, acoperit in intregime cu placi tari, osoase, dispuse in inele. Botul in forma de tub. Gura fara dinti. Ochii foarte mobili. Orificiile branhiale extrem de mici, situate in partea de sus a fiecarui opercul. Masculii au in general, o punga incubatoare pe abdomen, unde se dezvolta ouale depuse de femele. In Marea Neagra traiesc mai multe specii (Syngnathus typhle, Syngnathus schmidti, Syngnathus variegatus, Syngnathus tenuirostris, Syngnathus abaster, Nerophis ophidion, Hippocampus guttulatus), apartinand familiei Syngnathidae.

Acul de mare (Syngnathus typhle Linnaeus, 1758)

   GB. deep-nosed pipefish, F. syngnathe à museau large, E. Aguja mula, D. Grasnadel, RUS. Морская игла длиннорылая, GR. Κατουρλίδα, TR. Deniz İğnesi.
   Specie marina ce isi duce viata printre tufele de Zostera la adancimi de cca 15 m, tinandu-se permanent in pozitie verticala, ajutandu-se la inot de dorsala, care face mereu o miscare vibratorie. Este greu de zarit printre tufe, deoarece are posibilitatea de a copia culorile si de a se identifica cu tufele de alge marine.
   Are corpul alungit cu o lungime de pana la 37 cm si aspectul uni bat cu noduri. Botul lung, turtit lateral.
   Spatele este colorat verzui-cafeniu-galbui cu puncte si linii transversale. Burta este albicios-argintie. De obicei aceste culori se schimba dupa mediu. Are capacitatea de homocromie copianta.
   Reproducerea are loc in iunie-august, femela depunandu-si icrele intr-o punga formata din cutele pielii, situata pe abdomenul masculului, in care fiecare icra isi are celula sa. Clocitul lor dureaza vreo patru saptamani. Pe masura cresterii embrionului, pielita pungii se intinde, devine subtire si transparenta, putandu-se observa bine ochii viitorilor pui.
   Se hraneste cu cu crustacei si pestisori de multe ori mai mari decat el, folosindu-se in acest scop de de gura sa mare care se poate dilata foarte mult.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Syngnathiformes, Familia Syngnathidae, Subfamilia Syngnathinae, Genul Syngnathus.

 

 

 

Ața de mare (Nerophis ophidion Linnaeus, 1758)

 

   GB. straight-nosed pipefish, F. nérophys ophidion, D. kleine Schlangennadel, RUS. Морская игла змеевидная, GR. Νεροφίδιο, TR. deniz ignesi.

   Traieste in regiunea litorala, printre alge, prinzandu-se cu coada de ele si stand vertical cu capul in sus.
   Corpul arata ca o sfoara lunga, pana la 25 cm, cu 28-30 de inele pe corp. Inotatoarea anala si codala lipsesc. Botul ca un tub.
   Are o culoare cenusiu-galbuie cu puncte cafenii pe spate.
   Se reproduce prin iunie-iulie. Icrele sunt lipite de abdomenul plat al masculului. Puietul duce o viata pelagica.
   Se hraneste cu mici crustacei.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Syngnathiformes, Familia Syngnathidae, Subfamilia Syngnathinae, Genul Nerophis.

 

 

 

 

 

Calutul de mare (Hippocampus guttulatus Cuvier, 1829)

   

   GB. long-snouted seahorse, F. hippocampe moucheté, E. caballito de mar mediterráneo, D. langschnäuziges Seepferdchen, RUS. черноморский морской конек, GR. Μακρύρρυγχος ιππόκαμπος, Tr. denizatı.
   Traieste printre tufele de iarba de mare (Zostera) sau de alge, in apropierea coastelor, la adancimi mici, tinandu-se agatat cu coada de acestea si cu restul corpului drept, vertical.
   Corpul pana la 12 cm, rasucit in regiunea dinaintea capului si in regiunea cozii. Capul si botul tubular ca un cap de cal.
   Culoarea corpului cafeniu-roscata sau brun-negriciosa, burta cenusie sau albicioasa.
   Se reproduce intre lunile mai-iulie, femela depune pana la 500 de icre de forma unor pere, in punga masculului unde stau 4 saptamani. Dupa trecerea acestui timp, el deschide punga si elibereaza puii, fara a se mai ingriji de ei.
   Se hraneste prin aspirarea apei in care gaseste alge si mici crustacei.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Syngnathiformes, Familia Syngnathidae, Subfamilia Hippocampinae, Genul Hippocampus.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

   

 

Galea (Gaidropsarus mediterraneus Linnaeus, 1758)

 

   GB. shore rockling, F. motelle, E. bertorella, D. Mittelmeer-Quappe, RUS. Средиземноморский (трехусый) морской налим, GR. Γαϊδουρόψαρο της Μεσογείου, TR. Gelincik balığı.
   Peste marin, care traieste pe funduri nisipoase si maloase intre 6-40 m adancime. La litoralul romanesc este prezent de la Capul Midia pana la Mangalia.
   Corpul alungit, anterior rotunjit, posterior turtit lateral si acoperit (in afara de buze si varful botului) cu solzi foarte mici. Lungimea 20-50 cm. Pe barbie are un fir de mustata bine dezvoltat. Fiecare nara cu cate un tentacul. Linia laterala face o indoitura in dreptul anusului.
   Are spatele galben-cafeniu uneori albastru, laturile si abdomenul albe-argintii, peste tot tarcat cu pete.
   Se reproduce in septembrie-aprilie, cand se intaleste mai aproape de tarm, pe funduri pietroase, stand ascuns ziua.
   Se hraneste cu peste, crabi, crevete si alti crustacei.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Gadiformes, Familia Lotidae, Genul Gaidropsarus.

 

 

 

 

 

 

 

Cordeaua 

   GB. Cuskeel, RUS. Ошибень обыкновенный, GR. Αμμογαλιά, TR. Kayış balığı.
   Este o specie raspandita in Mediterana si Marea Neagra. La tarmul romanesc este prezenta de la Capul Midia pana la Mangalia. Modul de viata pe platoul continental din lungul litoralului este putin cunoscut.
   Are corpul alungit, comprimat lateral, capul mare cu gura larga, prevazuta cu dinti mici pe ambele falci, pe vomer si palatine. Lungimea 15-30 cm. Inotatoarea dorsala, codala si anala sunt unite. Ventralele, asezate pe barbie au aspect de tentacule bifurcate, cu radiile externe mai lungi decat cele interne si cu aspect de fire. Linia laterala necompleta.
   Culoarea pestelui este brun-roscata pe spate, cu flancurile roze sau rosii si abdomenul galbui-pal. Pe marginea inotatoarelor unite are o margine neagra.
   Se reproduce in iunie-septembrie. Icrele sunt pelagice.
   Traieste pe funduri nisipoase sau maloase unde se ingroapa si se hraneste cu amfipode, izopode, crevete, crabi, miside, mici moluste si pesti marunti. In iernile geroase este aruncata de valuri, in numar mare, pe mal.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Ophidiiformes, Familia Ophidiidae, Subfamilia Ophidiinae, Genul Ophidion.

 

 

 

 

Lavracul (Dicentrarchus labrax Linnaeus, 1758)

 

   GB. European seabass, F. bar commun, E. lubina, D. Wolfsbarsch, RUS. Лаврак европейский, GR. Λαβράκι, TR. Levrek balığı.
   Numit si lup de mare, aceasta specie este raspandita pe coasta europeana a Atlanticului, in Marea Mediterana si Marea Neagra, rar in Marea de Azov. In dreptul litoralului romanesc este semnalat din dreptul lacului Razelm pana aproape de Mangalia.
   Are corpul mai mult sau mai putin cilindric, alungit, cu solzii potrivit de mari, aspri (ctenoizi) pe corp si netezi (cicloizi) pe ceafa si obraji. Linia laterala se prelungeste pe coada, unde formeaza trei randuri (ramuri). Gura mare, cu colturile trecand de verticala anterioara a ochilor. Falcile si cerul gurii au dinti “in perie”, iar limba cu dinti foarte fini si desi. Preoperculul zimtat pe marginea posterioara, pe opercul cu doi tepi.
   Culoarea generala cenusie-argintie. Pe opercul o pata clara cafenie intunecata. Pectoralele si ventralele albe-galbui, celelalte inotatoare cenusii.
   Se reproduce in mai-august, icrele sunt pelagice.
   Traieste in mare, de preferinta in zonele indulcite ale marii si in cele stancoase, nu prea departe de tarm, unde se hraneste cu pesti, crustacei si viermi.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Moronidae, Genul Dicentrarchus.

 

 

 

 

Scorpia de mare (Scorpaena porcus Linnaeus, 1758)

   GB. black scorpionfish, F. racasse noire, E. Rascacio, D. Brauner Drachenkopf, RUS. Скорпена, GR. Μαυροσκορπιός, TR. lipsoz.
   Este un peste care traieste nu departe de tarm, la adancimi ce nu trec de 30 m, pe facies pietros, acoperit de Cystoseira. La noi este intalnit in tot lungul litoralului.
   Are o lungime obisnuita de 15-20 cm, exceptionala de 30 cm. Corpul monstruos ca infatisare, greoi, acoperit cu solzi mici. Capul, cu numeroase placi osoase, cu varfurile neascutite si indreptate in toate partile. In dreptul ochilor este aparat de tentacule, iar inaintea primei perechi de nari are niste palete. Gura, mare, larga si oblica este prevazuta cu dinti subtiri si ascutiti, pe ambele falci. In lungul liniei laterale si pe cap are niste prelungiri ale pielii ca niste zdrente. Inotatoarele scorpiei de mare au tepi veninosi, a caror secretie, patrunsa in rana, produce dureri destul de mari.
   Culoarea este cafenie, cu numeroase puncte negre, pe inotatoarea dorsala, cateodata, are mai multe pete negre. Are capacitatea de a-si schimba culoarea corpului, pentru a se adapta mediului inconjurator.
   Se reproduce in vara.
   La noi carnea ei nu se consuma, in schimb este foarte apreciata si utilizata in diferite regiuni din sudul Europei.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Scorpaeniformes, Familia Scorpaenidae, Subfamilia Scorpaeninae, Genul Scorpaena.

 

   

 

 

Calcanul (Scophthalmus maeoticus Pallas, 1814)

   GB. Black Sea Turbot, F. Mer Noire turbot, E. Rodaballo del mar Negro. D. Schwarzmeer-Steinbutt, RUS. Калкан черноморский, GR. Καλκάνι Ευξείνου, TR. kalkan.
   Considerat o subspecie a calcanului european (Scophthalmus maximus Linnaeus, 1758), calcanul de Marea Neagra (Scophthalmus maeoticus) este o specie endemica care traieste numai in bazinul pontic. In lungul litoralului romanesc il gasim la adancimi de 45-85 m, ingropat in nisip.

   Are corpul rombic, turtit lateral, cu o lungime obisnuita de 0,60-0,70 m, exceptional putand atinge 1 m si o greutate de 6-8 kg sau mai rar chiar 10 kg. Pielea este acoperita cu solzi rudimentari si butoni ososi mari, rotunzi, fiecare prevazut cu cate un spin subtire. Exemplarele tinere au butoanele osoase fara spini. Gura este inferioara, oblica cu dintii asezati pe mai multe randuri. Ochii sunt situati, pe partea stanga a capului. Linia laterala este curbata la mijlocul corpului.
   Culoarea calcanului este asemanatoare cu cea a nisipului, cu pete cenusii albe-galbui sau negre, iar partea inferioara cu care sta pe nisip, alba sau uneori cu pete negricioase.

   Primavara, prin martie-aprilie, exemplarele mature sexual parasesc locul de iernat din larg, de la adancimi si intreprind calatorii scurte pana aproape de coasta, unde la 20-30 m adancime, depun icrele. Acestea sunt plutitoare, cu diametrul de 1,5 mm. Dupa depunerea icrelor, se retrag din nou la adancime. Larvele si puietul sunt la inceput pelagice. Cu timpul ii apare asimetria, iar puietul coboara pe fundul nisipos al marii in apropierea litoralului. Pe masura inaintarii in varsta, paraseste litoralul, coborand din ce in ce mai adanc.
   Fiind un peste rapitor, hrana sa consta din moluste, crustacei, scrumbii, stavrizi si guvizi.
   Carnea calcanului este alba, dulce si gustoasa. Se consuma proaspata si conservata ca marinata. Este cautat mai ales pe pietele litoralului si in capitala. Trebuie insa consumat imediat, fiindca se altereaza repede.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Pleuronectiformes, Familia Scophthalmidae, Genul Scophthalmus.

   Pleuronectidae. Pesti marini care prefera apele indulcite sau salmastre. Ochii pe partea dreapta. In apele marine romanesti, cambula de liman (Platichthys flesus).

 

 

 

 

Cambula de liman (Platichthys flesus Linnaeus, 1758)

   GB. flounder, F. flet commun, E. platija, D. elbbutt flunder, RUS. Глосса, GR. χωματίδα, TR. Derepisisi balığı.
   Cambula este o specie marina care s-a adaptat de-a lungul timpului atat la apele salmastre cat si la cele dulci, statatoare sau chiar curgatoare. Uneori urca pe Don, Nipru sau pe alte rauri. La Dunare se opreste la gurile ei. O gasim in lungul litoralului si in lacurile litorale Sinoe, Razelm, Babadag, Siutghiol, Mangalia.

   Corpul pestelui are forma ovala, acoperit pe ambele parti cu solzi mici, cicloizi, distantati intre ei, iar in lungul liniei laterale, la baza dorsalei si analei, pe cap si partea anterioara a corpului cu tepi usor ascutiti. Partea nadirala (de jos) este neteda. Lungimea obisnuita 25 cm, exceptionala 35 cm. Greutatea 300-350 g.  Are ochii mari, apropiati, asezati pe partea zenitala (de sus) a corpului. Gura este mica oblica, cu dinti dispusi pe un singur rand. linia laterala este aproape drepta, continua.
   Pe partea superioara cambula are o culoare cafenie sau verde murdar, uneori verzui-galbuie sau chiar bruna, in functie de mediul in care traieste, cu pete cafenii, stelate, cu margine alba. Partea oarba este alb-galbuie.

   Exemplarele din apropierea apelor dulci se retrag pentru reproducere in mare, dar se reproduc si in lacurile salmastre. Atinge maturitatea sexuala la varsta de 3 ani. Perioada reproducerii corespunde lunilor septembrie-iunie, cu maximum de intensitate in ianuarie-martie. O femela depune 600 de mii – 2 mil. de icre pelagice. La 4-5 zile de la eclozare, sacul vitelin se reduce si larva cade spre fundul apei, unde se petrece metamorfoza, in urma careia pestele capata forma definitiva.
   Cambula se hraneste cu crustacee bentomice, viermi si moluste.
   In Razelm-Sinoe se pescuieste cu setcile de cambula asezate pe fundul apei, iar in mare la taliene. Are carnea gustoasa, foarte apreciata.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Pleuronectiformes, Familia Pleuronectidae, Subfamilia Pleuronectinae, Genul Platichthys.

   Soleidae. Pesti marini lati, ovoidali cu ochii pe partea dreapta a corpului. Gura mica, semilunara cu maxila prelungita in forma de rostru. In apele romanesti ale Marii Negre traieste limba de mare (Solea solea). 

 

 

 

Limba de mare (Solea solea Linnaeus, 1758)

   GB. Dover sole, F. sole commune, E. lenguado, D. Seezunge, RUS. Европейская солея, GR. Γλώσσα, TR. dil baligi.
   Cel mai mic dintre pestii asimetrici. Traieste aproape de tarm pana la 20 m adancime, stand ingropata complet in nisip. Semnalata in tot lungul litoralului romanesc, pana aproape de gurile Dunarii, fara a intra in apele salmastre si dulci.

   Lungimea obisnuita 15-20 cm, exceptionala 30 cm. Corpul oval ca o limba, asimetric, cu ochii asezati pe partea dreapta. Botul rotunjit si rasucit. In jurul gurii, pe partea oarba are numeroase franjuri. Dintii asezati numai pe partea oarba.
   Culoarea variaza mult. Partea de deasupra are culoarea nisipului cu pete negre, marmorata. Pe jumatatea dinapoi a pectoralei se afla o pata neagra.
   Se reproduce incepand din aprilie pana in august.
   Se pescuieste in cantitati mici.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Pleuronectiformes, Familia Soleidae, Genul Solea.

 

 

 

 

 

Uva (Gymnammodytes cicerelus Rafinesque, 1810)

 

   GB. Mediterranean sand eel, F. lançon lisse, E. Barrinaire, D. Mittelmeer-Sandaal, RUS. Песчанка южная, GR. Αμμόχελο, TR. Kum balığı.
   Specie raspandita in lungul tarmurilor europene ale Oceanului Atlantic, Bazinul Mediteranean, Marea Marmara si Marea Neagra.
   Corpul alungit mult, aproape cilindric, acoperit cu solzi extrem de mici, vizibili numai in partea din urma a corpului. Lungimea pana la 18 cm. Capul cu botul ascutit, usor comprimat lateral, cu falca de jos mai ascutita si mai lunga decat aceea de sus. Falcile sunt lipsite de dinti. Lungimea analei atinge aproximativ jumatate din lungimea dorsalei. Ventralele lipsesc. Coada este bifurcata.
   Partea dorsala este albastruie, flancurile si abdomenul sunt albe. In lungul flancurilor are o banda argintie. Laturile capului cu reflexe aurii. In partea superioara a operculului are o pata albastra. Inotatoarele sunt hialine.
   Datele asupra reproducerii acestei specii sunt inca neconcludente. Se pare ca ea are loc primavara devreme, in martie.
   Prefera fundurile nisipoase, unde ziua sta ingropata. Noaptea iese la vanat in bancuri numeroase, urmarind crustaceele marunte din masa apei. Cand curentii sunt reci, se indreapta in numar mare spre tarm.
   Carnea, desi gustoasa, nu se consuma la noi.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Ammodytidae, Genul Gymnammodytes.

   Callionymidae. Pesti marini, carnivori, cu un diformism sexual foarte pronuntat in timpul reproducerii. Sunt numiti popular soareci de mare. Icrele plutitoare. Gura mica, cu maxila foarte protractila, pe ambele falci cu dinti foarte mici. Ochii catre partea superioara a capului. Orificiile branhiale mici, rotunde, se deschid pe partea superioara a capului. In Marea Neagra au fos identificate patru specii (Callionymus pusillus, Callionymus risso, Callionymus fasciatus, Callionymus lyra), din care primele doua traiesc si in apele litoralului romanesc.

 

 

 

 

 

Soricelul de mare (Callionymus pusillus Delaroche, 1809)

   GB. Sailfin dragonet, F. Dragonnet elegant, E. Llangardaix, D. Kleiner Leierfisch, RUS. Бурая пескарка, GR. Μεγαλόπτερος καλλιώνυμος, TR. üzgün balığı.
   Specie raspandita in Bazinul Bediteranean, Marea Marmara si Marea Neagra unde traieste pe funduri de piatra pe langa tarm la o adancime de 5-10 m. La noi semnalat la Agigea si Mangalia.
   Are corpul fusiform cu lungimea de 9-15 cm. Capul mare, turtit dorsoventral cu gura mica si falca inferioara mai scurta. Dintii sunt mici, conici, ascutiti, dispusi pe mai multe randuri. Ochii apropiati intre ei, privesc in sus. Solzii lipsesc. Preoperculul prezinta un pinten indreptat inapoi si terminat cu 2-3 ghimpi. Masculii sunt mai mari si in perioada de reproducere au inotatoarele mai lungi, in special dorsala a doua si caudala.
   Culoarea spatelui bruna-cenusie cu puncte si dungi sidefii, laturile sunt mai deschise, cu 18-20 benzi transversale argintii, abdomenul alb-argintiu, dorsalele cu dungi oblice ondulate albe sau sidefii marginite cu negru. La femele aceste dungi sunt negricioase, iar marginea analei este neagra.
   Reproducerea are loc probabil in timpul verii (iulie-august). Icrele sunt pelagice.
   Hrana soricelului de mare consta din crustacee marunte (izopode, amfipode, cumacee).
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Callionymidae, Genul Callionymus.

 

 

 

 

 

Scrumbia albastra (Scomber scombrus Linnaeus, 1758)

   GB. Atlantic mackerel, F. maquereau commun, E. caballa, D. Makrele, RUS. Скумбрия атлантическая, GR. Σκουμπρί, TR. Uskumru.
   Scrumbia albastra este o specie marina, pelagica, migratoare, care nu suporta variatiile de salinitate si temperatura. Traieste pe ambele litoraluri ale Oceanului Atlantic (emisfera nordica), in Marea Baltica, Marea Mediterana si in regiunile sudice ale Marii Negre, la adanc.  Se aduna in bancuri, apropiindu-se de coastele de la nord si nord-vest ale Marii Negre, cand apa ajunge la 8°C, stand aici daca temperatura nu creste mai mult de 16°C, pentru a se ingrasa. Se apropie si se departeaza de aceste coaste in raport cu temperatura si curentul de apa dulce. O mica parte din ele stau tot timpul anului in Marea Neagra, iernand aici fara a se reproduce. Majoritatea soseste primavara, pe la jumatatea lui mai din Marea Marmara, completand migratiunea cardurilor stabile din Marea Neagra.

   Acest peste face parte din familia Scombridae si nu are nimic in comun cu scrumbia de Dunare, care apartine familiei Clupeidae. Scrumbia albastra are corpul fusiform, aproape cilindric in sectiune, acoperit cu solzi marunti. Lungimea obisnuita 17-30 cm, exceptionala 50 cm si o greutate obisnuita de 100-120 g rar 500-700 g. Capul este mare, fara solzi, cu ochii mari. Gura terminala, larga, este prevazuta cu dinti marunti si limba ascutita. Nici pedunculul caudal nu este comprimat lateral. Inotatoarele perechi sunt scurte. Nu are vezica inotatoare.
   Partea dorsala a pestelui este intens albastru-inchis, cu nuante verzui, uneori si cu straluciri metalice. Laturile sunt argintii cu reflexe roz, ventrala este alba. Pe corpul pestelui se disting multe dungi mai intunecate, sinuase, dispuse vertical, care nu ajung mai jos de linia laterala.
   Se reproduce in Marea Marmara si Marea Egee spre sfarsitul iernii, inceputul primaverii. Icrele au diametrul de 1-1,4 mm si sunt pelagice. Puii eclozati primavara, dupa o scurta dezvoltare in apele natale, patrund si ei catre mijlocul verii in Marea Neagra.
   Se hraneste cu pesti, crustacei si moluste.

   Scrumbia albastra este o importanta specie marina din punct de vedere economic, fiind apreciata pentru carnea aromata si grasa. Se pescuieste primavara la taliene iar toamna la setci. Se consuma, proaspata, sarata, afumata.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Scombridae, Subfamilia Scombrinae, Genul Scomber.

 

 

Palamida (Sarda sarda Bloch, 1793)

   GB. Atlantic bonito, F. bonite à  dos rayé, E. bonito del atlántico, D. Pelamide, RUS. Пеламида атлантическая, GR. Παλαμίδα, TR. palamut.
   Este o specie migratoare, pelagica care traieste in carduri mici la oarecare distanta de tarm, aproape de suprafata apei. In apele teritoriale ale Romaniei este intalnita primavara pe la sfarsitul lunii aprilie cand temperatura apei trece de 17°C, venind fie din Marea Marmara fie din regiunea Batumi a Marii Negre.
   Are corpul usor turtit lateral, alungit, cu solzii mici, in lungul bazei dorsalei ceva mai mari, iar in zona pectoralelor formand un fel de scut. Lungimea obisnuita 30-40 cm, exceptionala 70 cm. Greutatea obisnuita 2-3 kg, exceptionala 10-12 kg. Linia laterala ondulata. Botul alungit, ascutit. Gura larga, usor oblica, cu dinti puternici pe falci si palatine. Ochii mici cu pleoape adipoase slab dezvoltate. Prima dorsala cu baza asezata intr-un sant. Radiile sale descresc dinainte catre indarat.
   Culoarea spatelui este albastru-intunecat pana la negru. Laturile sunt violete deschis sau cenusii, cu 8-11 linii intunecate, oblice dinspre partea postero-superioara catre cea antero-inferioara. Abdomenul argintiu. Limba si interiorul gurii negre.
   Se reproduce la varsta de 2 ani cand ajunge la maturitatea sexuala, in Mediterana si Marea Marmara, nesigur in Marea Neagra. Icrele pelagice. Puietul de palamida se dezvolta repede.
   Se hraneste cu hamsii, stavrizi, scrumbii, puiet de chefal si chiar propriul puiet.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Scombridae, Subfamilia Scombrinae, Genul Sarda.

 

Guvidul tarcat (Pomatoschistus marmoratus Risso, 1810)

   GB. Marbled goby, F. Gobie marbré, E. Gobi de marbre, I. ghiozzetto marmorizzato, D. Marmorgrundel, RUS. Лысун леопардовый, GR. Μαρμαρογωβιός, TR. Kaya balığı.
   Forma marina adaptabila apelor salmastre si dulci (Siutghiol). Traieste in mare pe funduri nisipoase. Raspandit de-a lungul litoralului marii, in lacurile litorale: Babadag, Razelm, Siutghiol, Tabacaria, Tatlageac, Mangalia si la Gurile Dunarii.
   Lungimea corpului pana la 8 cm. Corpul fusiform, usor comprimat lateral. Solzii cicloizi. Botul scurt. Gura supero-terminala. Mandibula proeminenta. Inotatoarele pectorale mai scurte decat ventralele.
   Are culoarea adaptabila mediului, de obicei deschisa ca nisipul. Spatele si laturile galbui-cenusii sau galbui-verzui. Pe cap, dupa ochi, are o pata alba, iar pe laturile botului cate o dunga neagra. Pe laturile corpului, in sens transversal cinci pete inchise.
   La doi ani se reproduce, in plina vara, din mai pana in august. Icrele de forma unei pere, sunt depuse pe fund, pe pietre, cochilii de scoici sau alte corpuri tari.
   Se hraneste cu crustacei marunti, larve de insecte, viermi.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Gobiidae, Subfamilia Gobiinae, Genul Pomatoschistus.

 

 

 

 

Guvidul de nisip (Pomatoschistus minutus Pallas, 1770)

   GB. sand goby, F. gobie buhotte, E. Gobio de arena, D. Sandgrundel, RUS. Лысун малый, GR. Γωβιουδάκι, TR. Küçük Kayabalığı.
   Corpul subtire, cu o lungime de pana la 8 cm. Capul fara solzi. Culoarea roscata-portocalie cu dungi brune de-a curmezisul spatelui. Se tine la adancimi mici de 35-40 cm.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Gobiidae, Subfamilia Gobiinae, Genul Pomatoschistus.

 

 

 

Guvidul mic (Knipowitschia caucasica Berg, 1916)

   GB. Caucasian dwarf goby, D. Kaukasus-Grundel, RUS. Книповичия кавказская, GR. Ποντογωβιός, TR. Küçük Kayabalığı.
   Este un guvid de dimensiuni mici, 28-36 mm, comun in mare si in unele lacuri litorale (Agighiol si Sinoe). Corpul fusiform, capul nu este aplatizat. Culoarea generala este gri-galbui cu aspect marmorat. Se reproduce de la sfarsitul lunii aprilie si pana la sfarsitul lunii iunie in ape cu adancimea mica 15-40 cm.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Gobiidae, Subfamilia Gobiinae, Genul Knipowitschia.

 

 

 

 

 

Guvidul cu coada lunga (Knipowitschia longecaudata Kessler, 1877)

   GB. longtail dwarf goby, D. Langschwanzgrundel, RUS. Книповичия длиннохвостая, TR. Kaya balığı.
   Este deasemenea un guvid cu talia mica, 34-50 mm, care traieste in zona litorala indulcita a marii la sud de  Sf. Gheorghe. Are culoarea galbui-maro cu pete mici, rare, brune. Depunerea icrelor are loc din aprilie pana in septembrie.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Gobiidae, Subfamilia Gobiinae, Genul Knipowitschia.

 

 

 

 

Hanusul (Mesogobius batrachocephalus Pallas, 1814)

   GB. knout goby, F. Gobie à tête de crapaud, E. Gobio Sapo, D. Krötengrundel, RUS. бычок-кнут, GR. Μεσογωβιός, TR. Kurbağa Kayabalığı.
   Relict ponto-caspic, adaptabil si la apele salmastre. In mare traieste in regiuni mai indepartate de tarm la adancimi de 40 m, in zona fundurilor pietroase sau pe acelea acoperite cu midii.
   Este cel mai mare guvid din apele noastre, cu o lungime a corpului pana la 35 cm si o greutate pana la 600 g. Corpul este masiv acoperit cu solzi marunti, ctenoizi. Gatul, operculul si baza inotatoarei pectorale nu au solzi. Capul este lung, turtit, triunghiular cu gura larga si mandibula proeminenta.
   Are spatele galben-brun cu dungi si striuri transversale brune. La baza pectoralei are  2-3 pete inchise. Se intalnesc si indivizi colorati in galben cu alb.
   Reproducerea are loc de timpuriu la inceputul primaverii.
   Se hraneste cu crustacei, moluste si pesti.
   Datorita dimensiunilor si a carnii excelente, este guvidul cel mai important din punct de vedere economic.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Gobiidae, Subfamilia Gobiinae, Genul Mesogobius.

 

 

Guvidul de iarba (Zosterisessor ophiocephalus Pallas, 1814)

   GB. grass goby, F. Gobie Lote, E. gobio serpentón, D. Grasgrundel, RUS. бычок травяник, GR. Πρασινογωβιός, TR. Saz Kayası.
   Peste marin adaptat si la apa salmastra. Nu suporta apele dulci. In mare traieste pe fundurile maloase cu iarba de mare (Zostera) si resturi organice. Este raspandit de-a lungul litoralului marii si in lacurile litorale salmastre (Razelm).
   Lungimea corpului pana la 25 cm. Capul mai ingust decat inalt. Botul scurt si mai mult ascutit. Gura superioara terminala nu prea mare, cu falca inferioara proeminenta. Operculul gol sau acoperit cu solzi cel mult in regiunea sa superioara. Ventralele subtiri, delicate neajungand pana la orificiul anal. Lungimea penduculului codal intrece de 1,4 ori inaltimea acestuia.
   Culoarea corpului este brun-masliniu-verzuie, cu o serie de pete ce se unesc. La baza cozii si la bazele pectoralelor are cate o pata mare, neagra, evidenta. Pe a doua dorsala siruri de pete brune, mai mult sau mai putin rotunde. Pe obraji si cap are un desen format din pete rotunde deschise, inconjurate de pete brune. Burta galbui-verzuie.
   Se reproduce la inceputul primaverii, femela depunandu-si icrele in cuiburile pregatite inainte de mascul.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Gobiidae, Subfamilia Gobiinae, Genul Zosterisessor.

 

 

 

Guvidul negru (Gobius niger Linnaeus, 1758)

   GB. black goby, F. gobie noir, E. Chaparrudo, D. Schwartzgrundel, RUS. Черный бычок, GR. Μαυρογωβιός, TR. Kömürcü Kayabalığı.
   Traieste pe fundurile nisipoase amestecate cu mal in care creste iarba de mare, precum si pe fundurile cu midii.
   Lungimea 12 cm. Capul scurt si trunchiat. Fruntea foarte ingusta. Penduculul codal lung si inalt. Operculul fara solzi. Inotatoarea ventrala ajunge pana la anus.
   Culoarea cenusie-bruna-negricioasa, laturile cu pete mari care se contopesc.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Gobiidae, Subfamilia Gobiinae, Genul Gobius.

 

 

 

 

 

Strunghilul (Neogobius melanostomus Pallas, 1814)

   GB. round goby, F. gobie à taches noires, E. gobio de boca negra, D. Schwarzmund-Grundel, RUS. Бычок кругляк, GR. Νεογωβιός μελανόστομος, TR. Kayabalığı.
   Forma marina, ponto-caspica, adaptat si la apa salmastra a lacurilor litorale. Foarte numeros pe tot litoralul nostru, in special in golfurile adapostite, la adancimi de 10-15 m, cu fundul pietros acoperit de alge. In unele lacuri cu apa salmastra e sedentar (Babadag, Golovita).
   Latimea corpului este egala sau putin mai mare decat inaltimea acestuia. Regiunea capului, gatul, burta, bazele inotatoarei pectorale sunt acoperite cu solzi cicloizi. Ramurile radiilor superioare ale pectoralei sunt intotdeauna unite printr-o membrana, varfurile lor iesind in afara.
   Culoarea corpului este galben-bruna, cu pete ce se contopesc. In lungul liniei laterale are 5 pete ovale, la baza primei inotatoare dorsale se afla o pata neagra mare. Inotatoarea pectorala are adesea o pata mica inchisa. In perioada inmultirii, masculii sunt complet negri.
   Se reproduce in perioada mai-septembrie, depunand icrele succesiv in raport cu temperatura apei.
   Se hraneste cu aterine, mici guvizi, crevete, crabi, insecte, moluste.
   Carnea e gustoasa, dulce.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Gobiidae, Subfamilia Gobiinae, Genul Neogobius.

 

 

 

 

Guvidul de Azov (Neogobius ratan Nordmann, 1840)

   GB.  Ratan goby, RUS. Бычок ротан, TR. Kayabalığı.
   Raspandit in partea nordica a Marii Negre si Marea de Azov. La tarmul romanesc este mai rar, semnalat la Sulina si Mangalia.
   Are capul si corpul turtit lateral cu lungimea de pana la 20 cm. Gura larga, oblica in sus. Buza superioara nu este latita lateral. Pe ceafa, partea superioara a operculului, piept si istm cu solzi cicloizi.
   Culoarea predominanta cenusie, cu 8 dungi transversale, cafenii batand in roscat.
   Capul, dorsal cenusiu cu marmorari negre, ventral albicios. Ventuza cenusie cu marginea alba.
   Traieste in locuri pietroase la oarecare adancime.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Gobiidae, Subfamilia Gobiinae, Genul Neogobius.

 

 

 

Guvidul de mare (Ponticola cephalargoides Pinchuk, 1976)

   GB. Black-Azov Sea goby, BG. Широкоглаво попче, RUS. Бычок сурман, TR. Kayabalığı, UA. Бичок великоголовий.
   Peste marin, relict ponto-caspic, adaptat si la apele salmastre ale lacurilor litorale, Razelm, Babadag, Siutghiol. In mare traieste aproape de coasta, pe fund pietros, la adancimi de 5-15 m.
   Are o lungime pana la 24 cm. Corpul este acoperit cu solzi ctenoizi, capul comprimat, botul obtuz. A doua inotatoare creste spre posterior.
   Corpul este colorat brun-ocru cu pete brune deschis marunte. Obrajii au 1-2 dungi negre, scurte asezate in lung. Inotatoarele sunt dungate.
   In mare se reproduce la inceputul primaverii.
   Hrana lui consta din moluste, crustacei si pesti.
   Are importanta deosebita, carnea fiind foarte buna. Pentru pescarii sportivi de la mare, pescuitul guvidului da frumoase satisfactii.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Gobiidae, Subfamilia Gobiinae, Genul Ponticola.

 

 

 

Coliosul (Scomber colias Gmelin, 1789)

   GB. Atlantic chub mackerel, F. Maquereau Blanc, E. Macarela del Atlántico, D. Thunmakrele, RUS. Африканская скумбрия, GR. Κολιός, TR. kolyoz balığı.
   Coliosul cunoscut si sub numele de macrou este o specie raspandita in Oceanul Atlantic, Marea Mediterana si Marea Neagra. La litoralul romanesc apare prin august-septembrie, cand se pescuiesc exemplare izolate la talian.
   Corpul este asemanator cu al scrumbiei albastre, dar solzii dintre pectorale si ventrala sunt mai mari decat ceilalti si cu aspect de platosa. Lungimea 35-40 cm. Ochii sunt mari cu diametrul aproape egal cu al botului. Spatiul interorbital si cutia craniana, catre ceafa mai mult sau mai putin transparente. Are vezica inotatoare.
   Culoarea pestelui este verzui-albastruie cu abdomenul argintiu si dungi si pete intunecate pe tot corpul.
   Se reproduce in Marea Marmara prin iunie, de unde revine in Marea Neagra.
   Traieste in carduri, urmarind stavrizii cu care se hraneste.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Scombridae, Subfamilia Scombrinae, Genul Scomber.

 

 

 

 

   Gasterosteiformes
   (Ghidrinii)

 

   Pesti de talie mica cu corpul alungit si prevazut cu placi osoase. Dorsala precedata de un numar variabil de tepi liberi. Ventralele reprezentate prin cate un tep, urmate fiecare in parte de 1-2 radii articulate.
   In Marea Neagra este o specie foarte variabila, in cadrul careia se deosebesc mai multe forme:Gasterosteus aculeatus mf. trachurus (iarna in mare, primavara si vara in lacurile litorale),Gasterosteus aculeatus mf. crenobionta (traieste in carduri mari in izvoarele si intreaga suprafata de mlastina a lacului Techirghiol).

Ghidrinul (Gasterosteus aculeatus aculeatus Linnaeus, 1758)

   GB. three-spined stickleback, F. épinoche à trois épines, D. dreistachliger Stichling, RUS. Колюшка трехиглая обыкновенная, TR. dikence balığı.
   Ghidrinul sau pestele cu ghimpi este o specie marina migratoare care ierneaza in mare, iar primavara intra pentru reproducere in lacurile litorale (Agigea, Razelm, Sinoe, Siutghiol, Tabacaria, Tuzla).
   Are corpul putin alungit, fara solzi dar cu scuturi osoase pe laturi. Lungimea obisnuita 4-6 cm rar 8-11 cm si o greutate de 3-4 g. Pe laturile corpului numarul de placi variaza, ajungand pana la 35. Inaintea inotatoarei dorsale are 2-3 spini. Inotatoarele ventrale sunt reprezentate prin cate un tep, urmate fiecare in parte de 1-2 radii articulate. Gura este potrivit de mare si cu dinti mici pe ambele falci.
   Culoarea este in general albastruie. Iarna are laturile albe-argintii iar vara negricioase-cenusii. Masculii in timpul reproducerii au abdomenul, partea anterioara a pieptului si partea inferioara a laturilor, rosii. Femelele au dungi intunecate, transversale, pe spate si pe laturi, cu nuante galbene-aramii.
   Se reproduce in aprilie-iunie, grija pentru pui fiind in sarcina masculului.
   Se hraneste cu animale mici, icrele altor pesti, larve de insecte, crustacei si chiar lipitori mai mici.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Gasterosteiformes, Familia Gasterosteidae, Genul Gasterosteus.

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibanul de mare (Serranus cabrilla Linnaeus, 1758)

 

   GB. Comber, F. serran commun, E. cabrilla, D. Sägebarsch, RUS. Окунь каменный ханос, GR. Χάνος, TR. Asıl Hani.
   Specie raspandita pe coasta europeana a Atlanticului, in Mediterana si Marea Rosie. In Marea Neagra, este semnalata in apropierea coastelor Crimeei si la Varna. La litoralul romanesc prezenta ei este probabila.
   Are o lungime de 15-25 cm, rar 40 cm. Pedunculul codal scund si coada escavata
   Pe laturile corpului are 3 dungi roscate, longitudinale, intretaiate cu 7-9 benzi verticale. Pe obraji 3 dungi oblice.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Serranidae, Genul Serranus.

 

 

 

 

 

 

Bibanul de mare patat (Serranus scriba Linnaeus, 1758)

 

   GB. Painted comber, F. serran écriture, E. serrano, D. Schriftbarsch, RUS. Окунь каменный зебра, GR. Πέρκα, TR. Hani.
   Specie raspandita in Atlantic, Mediterana, si Marea Neagra. In zona litoralului romanesc a fost semnalat la Agigea.
   Are corpul usor comprimat si alungit cu dimensiuni de 20-30 cm lungime, acoperit cu solzi ctenoizi, potrivit de mari, ce acopera mai mult sau mai putin operculul si preoperculul. Operculul cu 3 ghimpi in partea superioara. Gura mare oblica, cu dinti fini “in perie”, printre care se disting si dinti conici cu aspect de canini, cerul gurii cu dinti mici. Pedunculul codal inalt. Coada slab rotunjita.
   Culoarea generala gri, violacee sau rosie-caramizie, cu 7-9 benzi verticale albastre-intunecat pe laturile corpului, trecand si pe linia laterala. Obrajii roz-portocalii, cu dungi si pete neregulate, albastrui, cu aspect de inscriptii. Operculul cu o pata intunecata.
   Traieste pe funduri pietroase, adanci, hranindu-se cu pesti mici si creveti.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Serranidae, Genul Serranus.

 

 

 

 

 

   Percidae. Pesti in general de apa dulce sau salmastra. Au corpul alungit, usor comprimat lateral, acoperit cu solzi ctenoizi. De obicei au doua inotatoare dorsale, prima cu radii tepoase. In inotatoarea anala se gasesc doi spini. Inotatoarele ventrale sunt asezate inaintea inotatoarelor pectorale. Falcile, vomerul si palatinele poarta dinti, uneori foarte puternici. Sunt pesti rapitori si buni inotatori. In Marea Neagra, insuficient cunoscut, este mentionat salaul de mare (Sander marinus).

 

 

 

 

 

 

Smaridul (Spicara smaris Linnaeus, 1758)

 

   GB. Picarel, F. picarel, E. caramel, D. Schnauzen-Pikarelle, RUS. Смарида обыкновенная, GR. Μαρίδα, TR. İstrangiloz.
   Este o specie raspandita in Atlantic, Mediterana, Marea Neagra si Marea de Azov. In apele litoralului nostru apare foarte rar.
   Are corpul usor turtit lateral si alungit, acoperit cu solzi mari, care lipsesc pe cap si pe obraji. Lungimea 15-20 cm. Botul ascutit, gura cu dinti conici pe falci, asezati in mai multe randuri “in perie”, iar printre ei in partea anterioara, dinti mai puternici, in forma de “canini”, cerul gurii fara dinti. Inotatoarea dorsala cu partea spinoasa ingropata intr-un sant, iar partea cu radii moi acoperita cu solzi mici.
   Culoarea generala, cenusie-cafenie cu dungi si pete neregulate albastrui. Dorsala si coada galbui-maslinii. Pe dorsala, anala si coada, cu puncte clare, albastrui, potrivit de mari. Pe lateralele corpului cu cate o pata cafenie.
   Se reproduce in mai-iunie, femelele depunand icrele pe alge sau direct pe fundul apei. Masculii, in timpul reproducerii, sunt colorati foarte viu.
   Traieste la oarecare distanta de litoral, pe funduri maloase si cu alge, unde se hraneste cu crustacei, viermi, hamsii, uve, plante marine, icre de guvizi sau alti pesti care obisnuiesc sa-si depuna icrele pe fundul apei, pe pietre sau pe alge.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Centracanthidae, Genul Spicara.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Salpa (Sarpa salpa Linnaeus, 1758)

 

   GB. cow bream, F. La saupe, E. salema, D. Goldstrieme, RUS. Сальпа, GR. Σάλπα, TR. salpa.
   Este o specie raspandita in Atlanticul de Est pe coasta Africii, Marea Mediterana si Marea Neagra. In apele marine romanesti se pescuiesc exemplare izolate, toamna si mai mult pe furtuna.
   Corpul are o lungime de 15-20 cm, rareori 50 cm si este acoperit cu solzi mici, ctenoizi. Gura este mica, iar colturile ei nu ajung pana la verticala anterioara a ochiului. Linia laterala in lungul spatelui. Insertia dorsalei incepe la jumatatea lungimii pectoralelor, iar insertia analei incepe aproape la jumatatea dorsalei. Baza cozii este solzoasa.
   Culoarea alba-argintie cu reflexe albastrui. Inotatoarele cenusii intunecat. dorsala si coada tivite cu auriu. Paralel cu linia laterala are 10 dungi galbene-aurii stralucitoare.
   Se reproduce primavara si toamna in functie de temperatura apei.
   Isi cauta hrana in zonele pietroase sau acoperite cu alge. In tinerete este predominat rapitor, hranindu-se cu crustacee, moluste si pestisori, pe cand in stadiul adult se hraneste aproape exclusiv cu alge si fitoplancton.
   Uneori consumul acestui peste poate da halucinatii, desi in mod normal nu este toxic. Se crede ca provoaca acest efect atunci cand se hraneste cu o anumita specie de alga sau plancton.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Sparidae, Genul Sarpa.

 

 

 

 

 

 

 

 

Sparosul (Diplodus annularis Linnaeus, 1758)

 

   GB. Annular seabream, F. Sparaillon, E. raspallón, D. Ringelbrasse, RUS. Ласкирь, GR. Σπάρος, TR. İsparoz.
   Este un peste foarte frecvent in Marea Mediterana, prezent in Marea Neagra si in Marea Azov. In apele litorale romanesti, destul de rar.
   Are corpul oval, turtit lateral, cu o lungime de 12-15 cm, exceptional 20 cm. Este acoperit cu solzi potrivit de mari, mai mici pe pedunculul codal, pe opercul si preopercul. Gura mica cu cate 8 incisivi lati pe fiecare falca, asezati vertical. Molarii de pe maxilla in 3-4 randuri, cei de pe mandibula in 2-3 randuri. Dorsala, cu baza partii spinoase ingropata usor intr-un sant, iar partea cu radii moi, ca si anala acoperita cu solzi mici.
   Are spatele auriu, laturile si abdomenul argintii. Pe pedunculul codal prezinta o dunga neagra transversala, destul de lata, iar deasupra bazei pectoralelor cate o pata neagra. Inotatoarele sunt in general galbui.
   Se reproduce prin iunie-august, icrele fiind aruncate de femela la suprafata apei, in amurg.
   Traieste printre alge si pe fundurile maloase, unde se hraneste cu crustacei, viermi de mal si vegetatie marina.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Sparidae, Genul Diplodus.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Hiena marii (Diplodus puntazzo Walbaum, 1792)

 

   GB. sharp snout bream, F. sar à museau pointu, E. sargo picudo, D. Spitzbrasse, RUS. Зубарик, GR. Μυτάκι, TR. Sivriburun Karagöz.
   Este semnalata sporadic in lungul litoralului romanesc, cu un mod de viata asemanator celorlalte specii din familia Sparidae.
   Corpul este oval, foarte turtit lateral si are o lungime de 12-20 cm, rar 30 cm si este acoperit cu solzi ctenoizi potrivit de mari, ce scad in marime in partea anterioara si pe pedunculul codal. Gura mica, cu buze ingrosate. Pe fiecare falca, pe partea anterioara, cu cate 8 incisivi, cu aspect de dinti de cal, proeminenti, asezati oblic. Molarii sunt mai mici, conici, asezati pe un rand. Narile sunt apropiate de ochi. Baza dorsalei si analei usor ingropate in cate un sant cu partile moi acoperite cu solzi la baza. Pectoralele ascutite, falciforme.
   Culoarea fundamentala este cenusiu-verzuie cu laturile si abdomenul ceva mai deschise (cenusiu-argintii). Pe corp are 8-10 dungi transversale verticale, negre-albastrui si cateva benzi longitudinale cu reflexe aurii. Pedunculul codal cu o dunga transversala albastra-inchis, cu reflexe negre-verzui.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Sparidae, Genul Diplodus.

 

 

 

 

 

 

 

Dorada (Sparus aurata Linnaeus, 1758)

   GB. Gilthead seabream, F. daurade royale, E. dorada, D. Goldbrassen, RUS. Золотистый спар, GR. Τσιπούρα, TR. Çipura.

   Peste marin care prefera apa calda. Traieste pe coasta estica a Atlanticului si in Marea Mediterana. In Marea Neagra este destul de rar. La litoralul romanesc semnalat numai la Agigea.
   Are corpul oval, foarte turtit lateral, cu o lungime de 25-35 cm, rar 50 cm, acoperit cu solzi subtiri, potrivit de mari. Gura nu prea mare, cu cate 6 dinti conici, usor curbati pe fiecare falca in partea anterioara si cu molarii in 3 randuri pe mandibula si in 4-5 randuri pe maxila.
   Spatele si capul sunt verzi-albastrui. Laturile argintii cu reflexe galbui-aurii. Abdomenul albicios. La baza pectoralelor cu o pata neagra-violacee. Dorsala albastruie, ventralele violet-cenusii, iar anala, pectoralele si coada cenusii.
   Se reproduce catre sfarsitul iernii. Caracteristic este hermafrodismul sau periodic.
   Se hraneste cu moluste (consuma numai carnea iar bucatile de cochilie le arunca).
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Sparidae, Genul Sparus.

 

 

 

 

 

 

 

Sparidul (Pagellus erythrinus Linnaeus, 1758)

   GB. Common pandora, F. pageot commum, E. breca, D. Rotbrasse, RUS. Красный пагр, GR. Λυθρίνι, TR. Kırma mercan.
   Specie abundenta in Marea Mediterana. In Marea Neagra destul de rara. La litoralul romanesc apare in exemplare izolate.
   Corpul oval, turtit lateral, cu o lungime de 20-40 cm, rar 50 cm, acoperit cu solzi subtiri cu cili fini, potrivit de mari, care devin mai mici pe pedunculul codal si anterior, acoperind operculul, preoperculul si in parte capul. Incisivii sunt conici, ascutiti, putin curbati. Molarii rotunjiti, pe 2-3 randuri. Partea spinoasa a dorsalei este asezata intr-un sant si este marginita de solzi.
   Culoarea fundamentala, roz cu reflexe argintii-purpurii. Gura (in interior) si camera branhiala, negre.
   Se reproduce din martie pana in mai, femela depunandu-si icrele aproape de maluri.
   Traieste in locuri stancoase unde se hraneste cu hamsie, sardele, scrumbii albastre si crustacei.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Sparidae, Genul Pagellus.

 

   Pomacentridae. Pesti marini, mici, raspanditi mai mult in Marea Mediterana. In apele litoralului romanesc semnalata o singura specie castanela (Chromis chromis).

 

 

 

 

Castanela (Chromis chromis Linnaeus, 1758)

   GB. Mediterranean damselfish, F. Castagnole, E. castañuela, D. Mönchsfisch, RUS. Ласточка, GR. Καλογριά, TR. Papaz balığı.
   Este o specie raspandita pe coasta estica Atlanticului, in Mediterana si Marea Neagra. In apele romanesti ale marii apare in exemplare izolate.
   Are corpul scurt si inalt, cu solzi mari, aspri si mai mici pe cap, obraji si opercule. Gura mica cu buzele protractile, falcile cu dinti “in perie”, pe 3 randuri. Codala puternic scobita. Ventrala cu prima radie moale, prelungita si cu aspect de fir.
   Culoarea cafeniu-intunecat cu reflexe aurii. Pe laturi cu dungi longitudinale cafenii-intunecate. Botul, barbia si pieptul cu reflexe argintii. La baza pectoralelor se distinge o pata neagra.
   In fata litoralului romanesc traieste in locuri stancoase si adapostite de furtuni.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Pomacentridae, Genul Chromis.

 

 

 

 

  

 

 Labridae. Pesti marini, carnivori, cu falcile puternic dintate,  cunoscuti sub numele de buzati sau lapine. Traiesc frecvent printre stanci, unde femelele isi depun icrele intr-un fel de cuiburi construite printre alge. Au o culoare foarte vie si frumoasa, de cele mai multe ori variind dupa sex, varsta, loc si anotimp. In apele Marii Negre traiesc opt specii (Labrus viridis, Symphodus ocellatus, Symphodus cinereus, Symphodus roissali, Symphodus tinca, Symphodus rostratus, Ctenolabrus rupestris, Coris julis), regasite mai frecvent sau mai rar si in dreptul litoralului romanesc.

 

 

 

Labrus viridis Linnaeus, 1758

   GB. green wrasse, F. labre vert, E. tordo verde, D. Grüner Lippfisch, RUS. Губан зеленый, GR. Πρασινοχειλού, TR. lapin balığı.
   Prezent in Marea Neagra printre algele si stancile marine. In lungul litoralului romanesc rar.
   Are o lungime de 15-30 cm (rar 40 cm). Corpul turtit lateral, mai mult sau mai putin alungit, cu solzii mari care acopera in parte capul si in intregime obrajii si operculele. Falcile alungite, cu un bot pronuntat si buze groase. Gura cu dinti curbati si grosi, urmati de altii conici, asezati pe un rand.
   Spatele si laturile au culoarea verde, cu pete albastre sau puncte albe marginite de albastru. Abdomenul galben-cafeniu, dorsala cu o dunga rosie.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Labridae, Genul Labrus.

 

 

 

 

 

 

Symphodus ocellatus Linnaeus, 1758

   GB. Ocellated wrasse, F. Crénilabre ocellé, E. Tordo, D. Augenfleck-Lippfisch, RUS. Зеленушка глазчатая, GR. Ματολαπίνα, TR. Benekli Çırçır.
   Este o specie raspandita in tot bazinul mediteranean. In Marea Neagra traieste printre alge si stancile marine. La noi frecventa in tot lungul litoralului.
   Are o lungime obisnuita de 5-10 cm, exceptional 13 cm. Sub ochi se disting 10 sau mai multi pori. Pe obraji 3-4 serii de solzi mici. Ochii relativ mari.
   Culoarea spatelui variaza de la verde-cenusiu pana la rosu-portocaliu. Abdomenul alb-roscat. Pe opercul, in partea supero-posterioara are o pata neagra cu marginea rosie si albastra. La baza codalei are o pata neagra.
   Se reproduce in mai-iunie. Masculii fac cuiburi printre tufele de Cystoseira, in care femelele depun icre.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Labridae, Genul Symphodus.

 

 

 

 

 

 

 

Symphodus cinereus Bonnaterre, 1788

   GB. Grey wrasse, F. Crénilabre cendrée, E. Bodión, D. Grauer Lippfisch, RUS. Зеленушка рябчик, GR. Φαγανέλι, TR. Gri Çırçır.
   Este o specie raspandita in marile Mediterana, Egee, Marmara si Marea Neagra. La tarmul romanesc este destul de frecventa de la gurile Dunarii spre sud.
   Are o lungime de 8-12 cm (rar 16 cm). Solzii corpului mari. Pe opercul si preopercul cu cate doua serii de solzi.
   Culoarea fundamentala cenusie-verzuie-galbuie sau cenusie-cafenie. Pe barbie si de parte si alta a liniei laterale, are cate doua dungi cafenii, care merg in lungul corpului pana la inotatoarea codala, uneori apar sub forma de pete. la baza codalei, pe peduncul, sub linia laterala are o pata neagra rotunda.
   Traieste printre alge.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Labridae, Genul Symphodus.

 

 

 

 

Symphodus roissali Risso, 1810

   GB. Five-spotted wrasse, F. Crénilabre à cinq taches, E. Planchita, D. Fünffleckiger Lippfisch, RUS. Зеленушка перепелка, GR. Τιγρολαπίνα, TR. Bıldırcın Çırçır balığı.
   Raspandit in Atlantic, Mediterana, Marea Neagra si Marea de Azov. La noi in tot lungul litoralului.
   Are lungimea de 8-12 cm, exceptional 16 cm. Linia laterala este intrerupta. Obrajii cu 3-4 serii de solzi mici.
   Spatele si laturile sunt cenusiu-galbui-verzui cu nuante cafenii. Abdomenul albicios. Pe opercule si la baza cozii, uneori cu pete negre. Inotatoarea dorsala verzuie cu 2-5 pete cafenii, mai clare. Pectoralele verzui.
   Se reproduce prin mai-iunie.
   Traieste printre stanci si alge marine.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Labridae, Genul Symphodus.

 

 

 

 

 

 

 

 

Symphodus tinca Linnaeus, 1758

   GB. East Atlantic peacock wrasse, F. Crènilabre paon, E. Peto, D. Pfauen-Lippfisch, RUS. Зеленушка рулена, GR. Ταωλαπίνα, TR. Lekeli Çırçır balığı.
   Traieste in lungul litoralului romanesc in grupuri mici, aproape de tarm, printre tufele de Zostera si printre pietre, hranindu-se cu scoici.
   Are corpul puternic turtit lateral, acoperit cu solzi mari. Preoperculul cu 4-5 randuri de solzi si zimtat catre posterior. Ochii mari, plasati lateral. Gura mare, pe falci cu dinti mici, conici, pe un rand.
   Culoarea variaza de la cenusiu intunecat pana la roscat-ruginiu. Spatele si partea superioara a laturilor roscat-cafeniu-masliniu, verde sau albastrui. Abdomenul albicios. In lungul dorsalei cu pete roz. La baza cozii, sub linia laterala are intotdeauna o pata neagra, uneori si pe opercul. Partea spinoasa a dorsalei galbena-verzuie, cu puncte galbene la capatul radiilor. Anala albastra-azurie cu pete albastre. Ventrala verde-albastruie cu puncte rosii.
   Se reproduce in aprilie-mai, femela lipindu-si icrele de pietre.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Labridae, Genul Symphodus.

 

 

 

 

 

 

 

Symphodus rostratus Bloch, 1791

   GB. Pointed-snout wrasse, F. Sublaire, E. Grivieta, D. Schnauzenlippfisch, RUS. Носатый губан, TR. Sivriburunlu Çırçır.
   Raspandit in Mediterana si Marea Neagra. In lungul litoralului romanesc destul de rar.
   Are o lungime de 8-15 cm. Corpul este acoperit cu solzi mari, doar cei de pe opercule sunt mai mici. Capul usor scobit deasupra ochilor.
   Culoarea galbena-cafenie sau verde-cafenie, cu una sau doua pete cafenii, slab distincte, pe laturi. Pe inotatoarea dorsala, mai mult pe partea tepoasa, se vad 1-2 siruri de puncte violacee. Coada si inotatoarea anala cu cateva puncte cafenii.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Labridae, Genul Symphodus.

 

 

 

 

 

Ctenolabrus rupestris Linnaeus, 1758

   GB. Goldsinny-wrasse, F. Rouquié, E. Tabernero, D. Klippenbarsch, RUS. Губан гребенчатый, GR. Κατραβάνος, TR. Otbalığı.
   Raspandit in partea nordica a Atlanticului, in Mediterana si Marea Neagra. In lungul tarmurilor romanesti este destul de comun.
   Corpul acoperit cu solzi mari atinge dimensiuni de 10-15 cm lungime.
   Culoarea fundamentala cenusie-cafenie, mai deschisa spre abdomen. In partea anterioara a inotatoarei dorsale, la baza sa, apoi la baza pectoralelor si pe pedunculul codal, la partea superioara langa coada, se observa pete negre caracteristice.
   Traieste printre pietre si tufe de alge marine.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Labridae, Genul Ctenolabrus.

 

 

 

 

 

Coris julis Linnaeus, 1758

   GB. Mediterranean rainbow wrasse, F. girelle, E. Doncella, D. Meerjunker, RUS. Морской юнкер, GR. Γύλος, TR. Gün balığı.
   Specie raspandita in Atlantic, Mediterana si in sud-vestul Marii Negre. In apele litoralului romanesc semnalata foarte rar.
   Are corpul alungit 15-20 cm (rar 30 cm), acoperit cu solzi mici. Gura mica cu dinti inegali, unii cu aspect de canini, asezati pe doua randuri. Inotatoarea dorsala cu mai putin de 13 radii tepoase si cu o scobitura in partea anterioara.
   Spatele verzui-albastrui. Laturile argintii, cu dungi longitudinale violete, catre spate cu o dunga portocalie in zig-zag. Pe opercul o pata albastra. la baza pectoralelor are cate o pata neagra, iar pe dorsala, in partea anterioara, o pata violet intunecat.
   Traieste printre tufele de alge marine si stanci.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Labridae, Genul Coris.

 

 

   Trachinidae. Pesti marini carnivori, ce traiesc ingropati in nisipul sau malul platoului continental. Corpul acoperit cu solzi foarte mici, cicloizi. Gura oblica, cu mandibula mai lunga decat maxila. Ochii plasati catre partea superioara a capului. Radiile primei dorsale si tepul de pe opercul sunt in legatura cu glande veninoase si produc rani dureroase. In Marea Neagra si in fata litoralului romanesc o specie, dracul de mare (Trachinus draco).

 

 

 

 

Salaria pavo Risso, 1810

   GB. Peacock  blenny, F. Blennie paon, E. Gallerbo, D. Pfauenschleimfisch, RUS. Морская собачка павлин, GR. Λειροσαλιάρα, TR. Horozbina balığı.
   Traieste pe funduri pietroase, printre alge si grupurile de midii. In Marea Neagra este destul de rar. La litoralul romanesc a fost semnalat la Agigea.
   Are corpul nud, turtit lateral progresiv catre inotatoarea codala. Lungimea 9-12 cm.
   Linia laterala face o indoitura in dreptul inotatoarei pectorale. Inotatoarea dorsala este unita la baza cu codala printr-o membrana. Ventralele in pozitie jugulara. Botul este scurt si obtuz iar colturile gurii dreptul verticalei posterioare a ochilor, care sunt mici.
   Culoarea este foarte vie in general galben-verzuie, cu dungi transversale albastre pe spate si laturi. In urma ochilor are cate o pata intunecata, cu marginea alba sau albastruie.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Blenniidae, Subfamilia Salariinae, Genul Salaria.

Aidablennius sphynx Valenciennes, 1836

   GB. sphynx blenny, F. blennie sphinx, E. Dormilaga de roca, D. Sphinx-Schleimfisch, RUS. Морская собачка сфинкс, GR. Σφιγγοσαλιάρα, TR. Horozbina balığı.
   In apele litoralului romanesc este cea mai numeroasa specie de cocosei de mare.
   Are lungimea corpului de 6-7 cm. Botul obtuz, cu profilul aproape vertical. Spatiul interorbital scobit. Tentaculele supraorbitale simple lungi cu aspect de fir. La mijlocul dorsalei se distinge o scobitura. Pe mandibula are cate 2 dinti curbati de fiecare parte, pe maxila are numai cate un dinte de fiecare parte.
   Culoarea cafeniu-verzuie, cu 6-7 dungi transversale pe laturi, marginite cu puncte negre. In urma ochilor cate o pata albastra cu marginea rosie.
   Traieste mai aproape de tarm, pe fund pietros, printre midii, in gaurile dintre pietre si printre alge, dar se fereste de apa indulcita de la gurile Dunarii, retragandu-se spre larg.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Blenniidae, Subfamilia Salariinae, Genul Aidablennius.

Parablennius incognitus Bath, 1968

   GB. Mystery blenny, F. Blennie diabolo, E. Bavosa verda, D. Inkognito-Schleimfisch, RUS. Зеленая морская собачка, GR. Κρυφοσαλιάρα, TR. Horozbina balığı.
   Identificat in sudul Marii Neagre si in apropierea coastelor Crimeei.
   Lungimea 4-8 cm. Langa fiecare nara are un tentacul scurt. Tentaculele supraorbitale dezvoltate si cu ramificatii mici in varf si la baza. Inotatoarea dorsala si codala unite la baza printr-o membrana scurta. Spatiul interorbital pronuntat, ingust ca o crapatura. De fiecare parte a maxilei are cate un canin curbat.
   Culoarea cenusie-verzuie-roscata, pe laturi cu 6-7 pete transversale cafenii. Capul cafeniu-roscat, cu dungi si puncte rosii difuze pe fond cenusiu. Inotatoarea dorsala cu dungi rosietice difuze si marginea albastruie. Pectoralele cu dungi rosii-portocalii si cu o mica pata intunecata la baza.
   Traieste la adancimi mici pe funduri stancoase acoperite cu alge.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Blenniidae, Subfamilia Salariinae, Genul Parablennius.

Parablennius tentacularis Brünnich, 1768

   GB. Tentacled blenny, F. Blennie cornue, E. Bavosa banyuda, D. Gehörnter Schleimfisch, RUS. Длиннощупа льцевая собачка, GR. Κεραιοσαλιάρα, TR. Horozbina balığı.
   Este raspandit in Mediterana si Marea Neagra in lungul tarmurilor.
   Lungimea 9-10 cm. Inotatoarea dorsala aproape dreapta. Tentaculele supraorbitale bine dezvoltate, ramificate sau de forma unor palete. Spatiul interorbital putin convex. Botul scurt, rotunjit, cu colturile gurii trecand putin de verticala posterioara a ochilor. Pe fiecare falca, de o parte si de alta are cate un canin mare si curbat inapoi.
   Culoarea cenusie-roscata, cu linii si puncte mici, cafenii sau negre. Pe barbie, uneori, cu 3 dungi negricioase in zig-zag. Pe inotatoarea dorsala, intre prima si a doua radie spinoasa, o pata mica neagra.
   Traieste pe funduri cu facies mitiloid si este rar pescuit la tarm. Evita apele indulcite.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Blenniidae, Subfamilia Salariinae, Genul Parablennius.

Parablennius sanguinolentus Pallas, 1814

   GB. Rusty blenny, F. Blennie palmicorne, E. Lagartina, D. Blutstriemen-Schleimfisch, RUS. Обыкновенная, GR. Στικτοσαλιάρα, TR. Horozbina balığı.
   In Marea Neagra este foarte comun in lungul tarmurilor, unde traieste pe funduri pietroase, in gauri, printre alge si midii.
   Are corpul gros in partea anterioara, subtiindu-se catre pedunculul codal. Lungimea 12-16 cm (rar 19 cm). Profilul botului urca oblic pana la dorsala. Colturile gurii trec cu putin de verticala anterioara a ochilor. Maxila are de fiecare parte cate 2 canini curbati si departati de ceilalti dinti, pe mandibula sunt alaturati de ceilalti dinti. Spatiul interorbital neted. Tentaculele cu 3-9 ramificatii. Inotatoarea dorsala este continua.
   Culoarea cafenie-verzuie pana la maslinie-neagra, cu usoare nuante roscate. Pe spate si pe laturi are puncte alb-laptoase sau alb-galbui. Abdomenul galbui. Dorsala, intre prima si a doua radie spinoasa cu o pata neagra. Codala roscata.
   Se reproduce din aprilie pana in septembrie. Femelele lipesc icrele de pietre, pe care masculii le pazesc, improspatand apa prin miscarile pectoralelor.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Blenniidae, Subfamilia Salariinae, Genul Parablennius.

Coryphoblennius galerita Linnaeus, 1758

   GB. Montagu’s blenny, F. Blennie coiffée, E. Moma, D. Marmorierter Schleimfisch, RUS. Хохлатая собачка, GR. Γλινός, TR. Horozbina balığı.
   Este un cocosel de mare destul de frecvent in Marea Neagra. La litoralul romanesc semnalat la Agigea.
   Are o lungime de 6-8 cm. Dorsala cu partea anterioara mai joasa decat cea posterioara, cu aspect de prag.
   Culoarea galbena-cenusie, cu dungi transversale cafenii atat pe laturile spatelui, cat si pe abdomen.
   Traieste in apropierea coloniilor de midii.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Blenniidae, Subfamilia Salariinae, Genul Coryphoblennius.

   Tripterygiidae. Pesti marini care traiesc printre alge si pe funduri pietroase. La Marea Neagra in apele litoralului romanesc este intalnita o singura specie, Tripterygion tripteronotum.

Tripterygion tripteronotum Risso, 1810

   GB. Red-black Triplefin, F. Tripteygion rouge, E. Bavosa morruda, D. Spitzkopf-Schleimfisches, RUS, Троепер черноголовый, GR. Κόκκινο τριπτερύγιο, TR.karabaş balığı.
   Este un peste raspandit pe coasta europeana a Atlanticului, in Mediterana si destul de rar in Marea Neagra. Modul de viata in apele litoralului romanesc este necunoscut. Semnalat la Agigea.
   Are corpul turtit lateral si ingustat treptat spre coada, cu o lungime de pana la 7 cm. Tentaculele supraorbitale mici si simple. Narile posterioare cu tentacule in forma de palete. Pe falci are doua feluri de dinti, pe margine conici si distantati, iar catre interior marunti.
   Culoarea corpului, a dorsalelor, pectoralelor si analei este rosie sau alba-galbuie, cu striuri transversale negricioase. Capul, gatul si partea anterioara a abdomenului sunt cafeniu-intunecate. Femelele au pe cap o pata neagra si un rand de dungi subtiri.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Tripterygiidae, Subfamilia Tripterygiinae, Genul Tripterygion.

   Ammodytidae. Pesti marini, cu corpul alungit, aproape cilindric. In Marea Neagra si in apele litoralului romanesc o specie, uva (Gymnammodytes cicerelus).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Umflatura (Benthophilus stellatus Sauvage, 1874)

   GB. Stellate tadpole-goby, RUS. Бычок пуголовка звездчатая.
   Este un peste raspandit in limanurile si regiunile salmastre ale Marii de Azov si Marii Negre. Intra si in fluvii.
   Are corpul anterior latit, posterior turtit lateral. Lungimea 9-13 cm. Pe obraji, laturile trunchiului si ale pedunculului codal, are 3 randuri de negi ososi, ale caror varfuri ascutite sparg epiderma. Narile anterioare sunt in forma de tuburi mici, lipite de buza superioara. Pe barbie are un fir de mustata. Gura cu mandibula ceva mai mare decat maxila si cu dinti mici pe falci.
   Culoarea fundamentala galbena-verzuie-cenusie, cu dungi roscate sau cafenii pe spate si pedunculul codal.
   Se reproduce in mai-iunie, dupa care adultii mor.
   Hrana umflaturii consta in insecte, scoici tinere si viermi.
   Traieste in ape dulci si limanuri salmastre pe funduri maloase amestecate cu nisip, unde sta toata ziua ingropat pana la ochi. La noi este prezenta la gura bratului Sf. Gheorghe si in Dunare pana la Oltenita.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Gobiidae, Subfamilia Gobiinae, Genul Benthophilus.

   Mai sunt mentionate pentru Marea Neagra doua specii foarte rare sau probabile, incluse tot in ordinul Perciformes: Heniochus acuminatus, familia Chaetodontidae si Echeneis naucrates, familia Echeneididae.

   Gobiesociformes

   Pesti marini de tarm, carnivori si slabi inotatori, numiti pesti lipitori sau pesti ventuza. Traiesc fixati pe pietre, scoici si alge prin ventuze toracice, cea anterioara fiind formata din cele doua ventrale. Icrele sunt fixate de femele, iar masculii le pazesc. In Marea Neagra se cunosc patru specii (Diplecogaster bimaculata ssp. euxinica, Lepadogaster lepadogaster, Lepadogaster candolii, Apletodon dentatus ssp. bacescui) din care primele doua si in apele litoralului romanesc.

Diplecogaster bimaculata bimaculata Bonnaterre, 1788

   GB. wo-spotted clingfish, F.porte-écuelle, RUS. Присоска двухпятнистая, GR. Κολλητσίδα. TR. Ördek balığı.
   Specie reprezentata in Marea Neagra prin subspecia Diplecogaster bimaculata euxinica Murgoci, 1964, raspandita in tot lungul litoralului. In apele marine romanesti semnalata numai de la sud-est de Sulina
   Lungimea totala a corpului 3-4,2 cm. Anterior este turtit dorso-ventral. Botul scurt si rotunjit. Narile anterioare simple, fara apendici membranosi. Inotatoarele ventrale se insera de cele pectorale la nivelul radiilor 10-19.
   Culoarea corpului este in intregime rosu-carmin. Uneori in urma pectoralelor, pe laturile corpului are cate o pata rotunda rosie-intunecat si cu marginea alba.
   Traieste pe funduri stancoase, mai ales printre alge, la adancimi cu amplitudine foarte mare (de la 1-60 m).
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Gobiesociformes, Familia Gobiesocidae, Subfamilia Gobiesocinae, Genul Diplecogaster.

Apletodon dentatus Facciolà, 1887

   GB. Smal-headed clingfish, F. Lépadogastère à petite tête, D. Kleinköpfiger Ansauger, RUS. Присоска малоголовая, TR. Küçükbaşlı.
   Specie foarte mica raspandita in partea vestica a Mediteranei si pe coastele europene ale Atlanticului. In Marea Neagra este reprezentata prin subspecia Apletodon bacescui Murgoci, 1940care traieste pe platoul continental vestic numai in golfurile Caliacra si Burgas. In zona litoralului romanesc inca nu a fost semnalata.
   Are corpul lung de 2-3 cm, usor turtit lateral in partea anterioara. Pedunculul codal alungit. Capul mic. Narile anterioare fara apendici membranosi, cele posterioare situate inapoia marginii anterioare a ochiului. Gura cu una, doua perechi de incisivi. Inotatoarele ventrale se fixeaza de cele pectorale in dreptul radiei 18. Membrana care uneste radiile inotatoarelor neperechi (dorsala, coada si anala) cu o usoara opacitate la partea anterioara a dorsalei, in rest usor transparenta.
   Culoarea  variaza in functie de mediu, de la verzui-maroniu pana la rosu-caramiziu, cu mici pete maro mai inchise.
   Traieste in facies stancos la adancimi de 1-5 m.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Gobiesociformes, Familia Gobiesocidae, Subfamilia Gobiesocinae, Genul Apletodon.

Lepadogaster lepadogaster Bonnaterre, 1788

   GB. shore clingfish, F. lepadogaster, RUS. Присоска одноцветная обыкновенная, GR. Τζιτζίκι, TR. ördek balığı.
   Traieste in apropierea tarmului, in facies stancos sau nisipos, printre alge, la 1-5 m adancime, fixandu-se cu ventuzele de pietre sau scoici. In apele litoralului romanesc a fost identificat numai la  Agigea. 
   Are corpul alungit, turtit dorsoventral in partea anterioara si lateral in cea posterioara. Lungimea 5-10 cm. Nara anterioara cu 2 lobi (cu aspect de tentacul), cel posterior foarte alungit.
   Culoarea, in general, rosu cu pete cafenii, cafeniu-inchis sau verde cu pete cafenii. La masculi, pe cap, inapoia ochilor se gasesc doua pete alungite, ovale, albastrui, dispuse in V cu varful inapoi. Laturile corpului si spatele cu numeroase pete mici, verzui, oval rotunjite.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Gobiesociformes, Familia Gobiesocidae, Subfamilia Gobiesocinae, Genul Lepadogaster.

Lepadogaster candolii Risso, 1810 

   GB. Connemarra clingfish, F. lepadogaster, E. Cabot chulador, D. Rotsproß-Schildfisch, RUS. Присоска толсторылая, GR. Τζιτζίκι του Ντε Καντόλ, TR. Ördek balığı.
   Specie cunoscuta in Marea Neagra numai de pe coastele Caucazului, Crimeeii si Bulgariei. In zona litoralului romanesc inca nu a fost mentionata.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Gobiesociformes, Familia Gobiesocidae, Subfamilia Gobiesocinae, Genul Lepadogaster.

  

   

 

 

 

 

    Morunul (Huso huso Linnaeus, 1758)

   GB. Beluga Sturgeon, F. Grand esturgeon, E. Esturión beluga, D. Europäischer Hausen, RUS. Белуга, GR. Μουρούνα, TR. Mersin morinası.
   Este cel mai mare dintre sturioni şi cel mai mare peşte din bazinul pontic. Lungimea obişnuită este de 1-3 m cu o greutate de 80-150 kg, dar poate atinge şi greutăţi puţin cunoscute la peşti. Antipa citează prinderea unui morun în greutate de 882 kg, în anul 1890, la gura braţului Sf. Gheorghe. Tot la gurile Dunării s-a mai prins şi un alt exemplar de 560 kg, care se păstrează la Muzeul de Istorie Naturală “Gr. Antipa” din Bucureşti. Unii specialişti dau ca excepţională greutatea de 1200 kg şi lungimi cuprinse între 5-9 m. Astăzi exemplarele gigant sunt din ce în ce mai rare.
   Morunul poate ajunge la vârsta de peste 100 de ani. Un morun pescuit în Marea Azov, care cântarea 640 kg, avea 58 de ani. La vârsta de 75 de ani, morunul poate atinge o greutate de 1000 kg.

 

 

   Morunul are corpul masiv, gros, alungit, placat cu 41-52 de scuturi laterale mici, cu 9-12 scuturi ventrale şi 11-14 scuturi dorsale mari parţial îngropate în piele. Capul este relativ mic. Botul, triunghiular şi ascuţit la vârf este turtit de sus în jos. La exemplarele mai bătrâne devine din ce în ce mai scurt. Gura situată pe suprafaţa inferioară a capului este semilunară, cu buza de sus întreagă, iar cea de jos întreruptă la mijloc pe un spaţiu mare. Mustăţile în număr de 4 depăşesc buza superioară şi sunt fără franjuri şi turtite lateral.
   Culoarea variază după mediu, fiind pe spate şi în lateral cenuşie până la cenuşie-negricioasă, iar pe abdomen alb-gălbuie.

   Maturitatea sexuală apare la femele la vârsta de 16-18 ani, când exemplarele ating aproape 2 m lungime şi 80 kg. Masculii în schimb, se maturizează la vârste mai mici de 12-14 ani, la o lungime de 1,70 m şi o greutate de 45-50 kg. Depunerea icrelor (500 mii – 5 mil.) are loc în cursul lunii aprilie în regiunile cu gropi adânci (8-20 m), de pe fundul argilos, nisipos sau cu prundiş al fluviilor, unde poposesc morunii în timpul călătoriei lor de reproducere. Locurile de aglomerare a puietului în primele stadii de dezvoltare, se află în apropierea gropilor, unde au fost depuse icrele, de unde pornesc apoi către apele marine. Retragerea puietului în mare are loc în perioada iulie-septembrie, când se aglomereaza la gurile de vărsare, în apa salmastră, unde creşte mai mulţi ani. Pe măsură ce înaintează în vârsta, se îndepărtează de ţărm înspre larg.

   Pătrunderea morunilor în Dunăre se face de timpuriu. Uneori, în iernile blânde apar în fluviu încă din luna ianuarie, dar de obicei începutul migraţiei are loc la sfârşitul lunii februarie când temperatura apei atinge 4-5°C. Maximul migraţiei se produce în lunile aprilie-mai. Migraţia morunului începe înaintea celorlalţi sturioni.
   În migraţia de primăvară, primele exemplare ce urca împotriva curentului sunt masculii, după ei urmează femelele cu icrele într-un stadiu avansat de maturare, la un interval de aproape două săptămâni. Imediat după depunerea icrelor morunii se întorc în mare unde iernează la mari adâncimi.
   Migraţia a doua, cea de toamnă, începe la sfârşitul lui iulie şi atinge un maxim în lunile octombrie şi noiembrie, când exemplarele mai tinere şi chiar forme întârziate în maturarea gonadelor sosesc în fluviu şi iernează în gropile adânci.
   În migraţia lor de reproducere, morunii înfruntă curentul fluviului până la Porţile de Fier. Pătrund de asemenea în Nistru, Bug, Nipru, Rione, iar prin Marea Azov pătrund în Don şi Cuban.

   În Marea Neagră morunii trăiesc în regiunile adânci, de peste 70 m şi chiar peste 100 m. În regiunea Constanţa, Agigea, Capul Caliacra şi Cavarna morunul este citat la adâncimi de 50-90 m, unde iernează izolat până în apropierea perioadei de maturare a gonadelor. Prezenţa în cantităţi însemnate în stomacul morunilor prinşi în mare, a scoicii Modiolula phaseolina a cărei colonii se întind ca un covor la adâncimi de 60-70 m, arată cantonarea morunului în aceste regiuni şi la asemenea adâncimi.
   Morunul este un peşte răpitor care se hrăneşte cu peşte, dar şi cu moluşte şi crustacei.
    Clasificare: Regnul Animalia, Încrengătura Chordata, Subîncrengătura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Acipenseriformes, Familia Acipenseridae, Genul Huso, Specia Huso huso.

 

 

Nisetrul (Acipenser gueldenstaedtii Brandt & Ratzeburg, 1833)

   GB. Russian sturgeon, F. Esturgeon russe, E. Esturión ruso, D. Russischer Stör, RUS. Русский осётр, GR. Οξύρρυγχος ρωσικός, TR. Rus mersin balığı.
   Este un peşte migrator tipic, din familia sturionilor, care trăieşte ca adult pe platforma litorală a Mării Negre la adâncimi de 60-70 m, de unde urcă în călătoria pentru reproducere în toate fluviile bazinului pontic.
   Exemplarele obişnuite au o lungime de 0,7-1 m şi o greutate cuprinsă între 8-25 kg, dar pot atinge şi greutăţi excepţionale de 80-100 kg şi o lungime de 1,5-2 m. Poate trăi până la vârsta de 45-48 de ani.
   Nisetrul are corpul alungit şi îndesat, acoperit cu cinci rânduri longitudinale de plăci osoase (5-19 plăci dorsale, 28-50 plăci laterale şi 7-12 plăci ventrale). Între cele cinci rânduri de scuturi puternice de pe corp, se află mici plăcuţe stelate, dispuse tot în şiruri. Capul este mic iar botul scurt, lat şi rotunjit. Gura este inferioară, dreaptă, cu buza superioară despicată la mijloc, iar cea inferioară întreruptă la mijloc, pe un spaţiu larg. Mustăţile în număr de patru nu ajung până la gură şi sunt fără franjuri.
   Culoarea este variabilă, plumburie, verde-închis, galben-cenuşiu iar abdomenul alb-gălbui. În general coloritul exemplarelor pescuite în mare este mai intens decât al celor din Dunăre.

   Maturitatea sexuală la nisetru apare la 8-12 ani la masculi şi la 13-15 ani la femele. Majoritatea nisetrilor intră în Dunăre la începutul lunii aprilie, deşi primele exemplare pot veni chiar mai devreme. Migraţia a doua începe în luna iunie şi atinge amplitudinea maximă în septembrie. Exemplarele din migraţia a doua rămân în Dunăre până în primăvara următoare când se reproduc. În a doua jumătate a lunii aprilie şi în mai, femelele depun un număr apreciabil de icre de culoare măslinie cu un diametru de 3-3,5 mm. Depunerea icrelor are loc în regiuni mai din amonte decât cele ale morunului, în locuri adânci, cu fundul argilos sau nisipos. Alevinii apar după 4-5 zile şi rămân în fluviu până în iunie-iulie, după care coboară în mare unde staţionează în faţa gurilor de vărsare până la vârsta de 2-3 ani, după care se retrag la adâncime. În apropierea litoralului nostru a fost identificat în dreptul localităţii Agigea, iar în Bulgaria la Caliacra şi Varna.
   Se hrăneşte cu larve ale diferitelor insecte, râme, viermuşi şi crustacei în primii ani de viaţă şi cu policheţi, guvizi şi moluşte ca adult. Din acest motiv se găsesc în număr mare în zonele cu midii.
   Clasificare: Regnul Animalia, Încrengătura Chordata, Subîncrengătura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Acipenseriformes, Familia Acipenseridae, Genul Acipenser, Specia Acipenser gueldenstaedtii.

 

 

Păstruga (Acipenser stellatus Pallas, 1771)

   GB. Starry sturgeon, F. Esturgeon étoilé, E. Esturión estrellado, D. Sternhausen, RUS. Севрюга, GR. Αστροξυρύχι, TR. Yıldızlı mersin balığı.
   Este un sturion care din martie până în noiembrie părăseşte adâncul mării şi se apropie de ţărm. Iarna cantonează la adâncimi mai mici decât celelalte specii de Acipenseride. În fluvii intră după migraţia morunului şi a nisetrului.
   Dintre toţi sturionii, păstruga are talia cea mai zveltă şi mai elegantă. Atinge o lungime obişnuită de 0,80-1,10 m şi o greutate de 6-8 kg. Excepţional poate atinge o lungime de 2 m şi o greutate de până la 35 kg sau chiar 60-70 kg.
   Corpul este alungit şi subţire, acoperit ca şi la ceilalţi sturioni cu cinci şiruri de plăci osoase (9-16 scuturi dorsale, 26-43 scuturi laterale şi 9-14 scuturi ventrale). Capul este mic cu botul foarte lung, uşor ascuţit şi turtit ca ciocul de raţă. Gura, inferioară, dreaptă, cu buza de sus întreagă iar cea de jos larg întreruptă la mijloc, Mustăţile în număr de 4 sunt scurte, neajungând până la gură şi sunt lipsite de franjuri.
   Coloraţia corpului variază după mediul în care trăieşte, exemplarele pescuite în mare având o culoare aproape neagră, iar cele din Dunăre, în general o culoare cenuşie-închisă, cu abdomenul alb spre gri.

   Masculii devin maturi sexual la vârsta de 5-7 ani, iar femelele la 7-8 ani. Intră în Dunăre începând din luna aprilie cu un maxim de migraţie în luna mai. A doua perioadă de migraţie începe în iunie şi continuă până în octombrie, cu intensitatea maximă în septembrie. De regulă, zonele unde se înmulţeşte păstruga în Dunăre sunt cuprinse între Giurgiu şi Brăila, dar unele exemplare pot ajunge şi până dincolo de Porţile de Fier. Femelele depun către sfârşitul lunii mai, până la 400.000 de icre mici, de culoare neagră, în locuri adânci cu curent puternic. Se poate încrucişa cu morunul (Huso huso), nisetrul (Acipenser gueldenstaedtii), viza (Acipenser nudiventris) şi cega (Acipenser ruthenus).Păstruga nu se reproduce în fiecare an.
   Se hrăneşte cu faună de fund. În mare consumă viermi, moluşte, crustacei şi peşti de talie mica, iarîn fluvii, exemplarele tinere se hrănesc cu larve de chironomide, tricoptere, efemeroptere şi crustacei.
   Clasificare: Regnul Animalia, Încrengătura Chordata, Subîncrengătura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Acipenseriformes, Familia Acipenseridae, Genul Acipenser, Specia Acipenser stellatus.

 

 

Corbul de mare (Sciaena umbra Linnaeus, 1758)

   GB. Brown meagre, F. corb, E. Corvallo, D. Meerrabe, RUS. Горбыль темный, GR. Σκιός, TR. Eşkina.
   Este un peste care traieste in carduri, mai mult in dreprul tarmurilor stancoase si pe fundurile nisipoase. In apele litorale romanesti se intalneste rar.
   Are corpul potrivit de inalt si turtit lateral, acoperit cu solzi mici, pectinati posterior. Lungimea 18-30 cm, rar 50 cm. Linia laterala se intinde si pe coada. Gura mare, cu dinti mici in randul interior si mai mari in cel exterior. Prima si a doua dorsala unite la baza. Coada usor rotunjita.
   Spatele si laturile cafeniu-intunecat. Abdomenul ceva mai deschis. Pectoralele, ventralele si anala, negre cu o margine alba.
   Se reproduce vara, adultii arunca produsele genitale in larg, icrele sunt pelagice.
   Se hraneste cu plante marine, pesti si crustacei.
   Incadrare taxonomica: Regnul Animalia, Increngatura Chordata, Subincrengatura Vertebrata, Supraclasa Gnathostomata, Supraclasa Pisces, Clasa Actinopterygii, Ordinul Perciformes, Familia Sciaenidae, Genul Sciaena.

   Carangidae. Pesti marini, pelagici, carnivori, cu corpul turtit lateral, acoperit cu solzi mici, netezi. Pedunculul codal scurt si subtire. Au doua dorsale apropiate, cea anterioara cu radii tepoase, cea posterioara mai lunga si suprapusa cu anala.Ventralele situate sub pectorale. Linia laterala este curba si acoperita cu placi osoase, care au tepi. Gura cu dinti mici si conici, pe falci si cerul gurii. Traiesc mai mult in apropierea fundului apei, dar urmaresc prada pana aproape de suprafata apei. In Marea Neagra sunt mentionate patru specii, din care doua specii de stavrid, Trachurus mediterraneus (comun la litoralul romanesc) si Trachurus trachurus (specie mai iubitoare de apa calda, raspandita in marile Mediterana, Egee si Marmara, de unde ajunge ocazional si in Marea Neagra) si mai rar, lichia (Lichia amia) si pestele pilot (Naucrates ductor).

 

 

 

SURSE BIBLIOGRAFICE (INFORMAŢII, NOTE, TEXTE, IMAGINI):
Z. FEIDER, AL. V. GROSSU, ST. GYURKO, V. POP
ZOOLOGIA VERTEBRATELOR, EDITURA DIDACTICĂ ŞI PEDAGOGICĂ, Bucureşti, 1964;
TRAIAN CEUCA, NICULAI VALENCIUC, ALEXANDRINA POPESCU
ZOOLOGIA VERTEBRATELOR, EDITURA DIDACTICĂ ŞI PEDAGOGICĂ, Bucureşti, 1983;
VASILE IONESCU
VERTEBRATELE DIN ROMÂNIA, EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA, Bucureşti, 1968;
M. NICULESCU-DUVAZ
MIGRAŢIILE PEŞTILOR, EDITURA ŞTIINŢIFICĂ, Bucureşti, 1959;
GEORGE D. VASILIU
PEŞTII APELOR NOASTRE, EDITURA ŞTIINŢIFICĂ, Bucureşti, 1959;
ZOLTAN KASZONI
PESCUITUL SPORTIV, EDITURA SPORT-TURISM, Bucureşti, 1981;
DAN MANOLELI, TEODOR NALBANT
VIAŢA IN MAREA NEAGRĂ, EDITURA ŞTIINŢIFICĂ ŞI ENCICLOPEDICĂ, Bucureşti, 1976;
WoRMS – World Register of Marine Species
– https://www.marinespecies.org/
BLACK SEA FISH CHECK LIST
– https://www.blacksea-commission.org/_publ-BSFishList.asp
LIST OF FISH OF THE BLACK SEA
– https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_fish_of_the_Black_Sea
ANDY MURCH – SQUALUS ACANTHIAS, SPHYRNA ZYGAENA;
SILVIA IORDACHE, FOTOGRAFIE SUBACVATICĂ ŞI CĂLĂTORII
– https://silvia-iordache.blogspot.ro/
MARK N THOMAS – ACIPENSER GUELDENSTAEDTII
JOHN DREYER – FISHING BOAT SILHOUETTE; SARAH JIANG, JASON ISLEY – ALOPIAS VULPINUS;
– https://www.flickr.com/
JOSEF LUBOMIR  HLASEK – HUSO HUSO
– https://www.hlasek.com/index.html

https://ecomareaneagra.wordpress.com/

 

1. Pescuit Port constanta La mare